Noi trăim în legea harului. Să nu uităm, Eva cea veche a murit. Ea, care nu a greşit mai mult decât Adam. Dumnezeu a rânduit pe Eva cea nouă, Maica Domnului. Eva cea nouă este modelul vieţii creştine pentru tot ceea ce este femeie, de la fetiţa nou-născută până la bătrâna care peste câteva ceasuri îşi dă duhul.
Mântuitorul Hristos și-a început activitatea la o nuntă, pe care a sfinţit-o prin prezenţa Sa şi unde a pus început minunilor sale. Mântuitorul Hristos a fost însoţit de femeile mironosiţe, prin care, duminică, de Ziua Femeii Creştine, le-am sărbătorit pe toate femeile creştine. Mântuitorul Hristos a fost părăsit de toţi bărbaţii, cu toată bărbăţia lor. S-au încuiat în casă şi stăteau încuiaţi de frica iudeilor. Nu au deschis, iar Hristos a intrat prin uşile încuiate la ei. Primii apostoli bărbaţi au fost nişte laşi, iar femeile au manifestat cea mai puternică bărbăţie. Întrucât, în dispreţul soldaţilor romani, au stat lângă cruce. Drept pentru care Mântuitorul Hristos S-a arătat pentru prima dată femeilor. În grădina Ghetsimani, după înviere, prima arătare nu este către un apostol, către un bărbat, ci este către femeile mironosiţe, cu cuvântul: „Bucuraţi-vă!” Şi de atunci noi ne tot bucurăm.
Maria Magdalena, alături de Maria Egipteanca, sunt cele mai mari curve ale omenirii. Şi, din cele mai mari desfrânate, închipuiți-vă că Maria Egipteanca se ridica un metru de la pământ în lumină în timpul rugăciunii şi 17 ani s-a hrănit cu puţină pâine şi linte.
Aceasta este femeia şi noi aşa trebuie să o înţelegem, pentru că femeia este în stare de ridicare. Bisericile sunt mai pline de femei decât de bărbați. Urmarea este că puşcăriile sunt mai pline de bărbaţi decât de femei. Drept pentru care mult datorăm noi femeilor; şi dacă femeia ar înţelege mai mult unde trebuie să fie, atunci lucrurile ar merge şi mai bine. Pentru că Hristos a ridicat femeia de la starea de res vocalis (lucru vorbitor) sau, şi mai grav, obiect de placer, cum era în lumea păgână, la starea de egalitate cu bărbatul. Dar cum? În relaţia Hristos-Biserică, zice Sfântul Pavel.
De-a lungul vremii însă femeia a mai coborât, apoi iar s-a ridicat. Femeia face greşeli. Dar nu face greşeli mai mari decât bărbatul. Şi de asemenea, de greşelile femeilor sunt foarte vinovaţi bărbaţii. De ce? Pentru că bărbaţii sunt aceia care nu creează ambianţa necesară într-o familie, pentru ca femeile să-şi poată împlini menirea: să nască copii, să educe copii, să crească copii. Şi atunci femeia, mai vizibil decât bărbatul, recurge la o stare sau alta; recurge la păcat, dar nu este singură vinovată de păcat. Nu putem da un procent, dar, dacă am încerca, cred că 96% din vinile femeii aparţin mai întâi bărbatului.
Femeia este (mai puţin din punct de vedere al sacerdoţiului, căci ea nu poate fi preot) net superioară bărbatului. Noi ne exprimăm fie peiorativ, fie chiar aiurea cu termenul: femeia – sexul slab. Este o totală minciună, pentru că femeia nu este sexul slab. Femeia este sexul fin, pentru că Dumnezeu a înzestrat-o cu fineţe. În timp ce pe bărbat l-a înzestrat cu puterea bărbăţiei. Iar această putere în nici un caz nu poate să eclipseze fineţea femeii.
(Părintele Nicolae Tănase, De la prietenie a iubire. Căsătoria – taina iubirii creștine, Ed. Agaton, Făgăraș 2011, p.215-217)
