Prin urmare, cercetați în Evanghelie pasaje care vă fac inima să ardă, chiar și pentru o clipită, pasaje care v-au atins în adâncul sufletului, pasaje care v-au făcut să simțiți că voi și Hristos, tu și Hristos, aveți aceleași sentimente, aceleași gânduri, că sunteți una – da, una cu El.
Sunt pasaje despre care putem spune că gândurile Sale sunt gândurile noastre, sentimentele Sale sunt sentimentele noastre, că suntem una cu El, una cu El în acea clipă. Și atunci când, dintr-o dată, descoperim că am depășit acel moment, că l-am strivit sub picioare, că ne-am îndepărtat de el, că eram una cu Hristos, dar ne-am îndepărtat – înseamnă că am lepădat puțina sfințenie care este, probabil, în noi. Într-un anumit sens, nu are nici o importanță că am încălcat anumite reguli, ci că am încălcat în cel mai înfricoșător chip unitatea noastră cu Cel Iubit și Singurul care ne iubește.
Și ar trebui să recitim aceste paragrafe, să ne punem în oglindă cu ele; nu căutând în ce privință suntem vinovați, ci cum ne-am lepădat loialitatea, prietenia, iubirea în ceva ce exista deja; fiindcă Hristos face ca această prietenie să fie cu neputință de înstrăinat; noi suntem cei care am lepădat-o.
(Mitropolitul Antonie de Suroj, Mai aproape de Hristos. Spovedania și iertarea, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 122-123)
