Am stat si eu la rand la Iasi, ca sa ajung la Cuvioasa. Am ajuns la Iasi la ora trei noaptea. Era frig. Foarte frig. Am mers grabiti sa ne asezam la rand. Jandarmii pusesera garduri, ca sa tina multimea in frau, civilizata. Stalpul 45.
Ne-am asezat la rand, nestiind cat urmeaza sa stam la coada. Fiecare era cu gandurile lui. Cate o batranica isi spunea pasul cu voce tare. Ca Sfanta sa auda din timp dorintele ei, caci jandarmii nu- ti ingaduie sa stai cat vrei langa racla. Stam uniti toti, suflet langa suflet, rugaciune langa rugaciune si sufletele noastre lumineaza in noapte a speranta....ca niste lumanari mici aprinse langa racla. Inaintam numarand stalpii.
E o chestiune psihologica numerotarea acestor stalpi. Asa stii cat mai ai. Ma gandesc ca si in viata ar fi util sa avem marcati niste stalpi...si sa zicem...iata la stalpul 25 ma voi casatori. La 26 voi face copii. La 45 ii voi casatori....:)))E frig. Gandul ca toti pasii mei nu- i sunt straini lui Dumnezeu ma incalzeste. Mi-au inghetat picioarele,dar gandul ca am o casa unde sa ma incalzesc iarna ma incalzeste. Sunt oameni care nu au nici macar atat. Stand la rand invatam sa " mergem impreuna" pe cale, invatam sa ne "auzim" unul pe altul, sa ne ascultam pasurile. Stalpul nr 15. Ne apropiem...Rasare soarele. Noaptea e pe sfarsite si asteptarea la fel. Oamenii dorm in casa, la caldura, noi marsaluim prin frig cu o singura dorinta: sa ne asculte Bunul Dumnezeu rugile. Oare cei ce sunt in case multumesc ei lui Dumnezeu pentru ca stau la cald? Mi- e foarte frig, dar frigul acesta ma face sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am.
Ma gandesc ca si in viata ne sunt date greutatile si obstacolele ca sa invatam sa ne apropiem de Dumnezeu, sa invatam sa fim mai umani si ingaduitori fata de cei aflati in suferinta. O fatuca de langa mine plange ca a degerat. Nici nu mai poate vorbi de frig. Mama ei o rugase sa se imbrace mai gros, dar a refuzat. Avea pe ea o bluzita subtire, de firma si o geaca subtire. Nu era pregatita sa stea in "frig". Cate fete nu sunt in viata ca fata aceasta? Care ajung sa planga fiindca vor sa faca numai cum vor ele si nu- si asculta mamele. Nu venise fiindca avea prea multa credinta. Nici nu stia exact de ce venise. Dar statea si ea la rand cu noi. Sfintei i s- a facut mila de ea si a zambit catre Bunutul ca sa se indure si sa- i dea o mana de ajutor. Cineva a scos din geanta un pulover. Femeile au pus mana si au imbracat- o ca pe un copil mic. Cineva a dus- o apoi la ambulanta ca sa stea inauntru la cald.
Am vazut- o pe fata dupa ce a trecut de racla, a doua zi. Radia de fericire si nu ii mai era deloc frig. Stalpul nr 6. Ne apropiem. Frigul s- a mai inmuiat. A iesit soarele. In suflet parca se aud cantand ingerii. Noaptea si frigul sunt departe parca. O femeie spune cum a ajutat- o sfanta sa recupereze o datorie mare. Stam la rand langa oameni necunoscuti, dar zambim unii la altii de parca ne- am cunoaste acum de cand lumea. Radem, glumim....si ne bucuram ca pe stalp scrie nr. 1. Ce mangaietoare sunt razele de soare dupa atata frig. Ne intampina o mare de flori si Sfanta Parascheva, langa racla....ne zambeste dintr- o icoana. De atata stat la coada si ea ne cunoaste acum. Si durerile si bucuriile. E doar o copilita. Hainutele ei sunt modeste. Nu mai are sa ne dea in dar haine scumpe. Tine in pumni strans o raza de soare. Si ne daruieste din ea fiecaruia ca sa nu mai simtim frigul vietii. Plecam cu lumina aceasta primita in dar in suflet si cu o mare bucurie. Am reusit sa ne infrangem comoditatea si sa aducem prinos sfintei o mica jertfa de stat in picioare si in frig.
Ce Bucurie, Doamne, si ce lumina primim in dar pentru o atat de mica jertfa. Mergem apoi spre casele noastre, ducand in suflet lumina primita in dar ca sa ne tina de cald cand ne- o fi frig!!!
Ioana Guguci
