Vreau să le dau un sfat credincioşilor: să nu-şi aleagă duhovnicul după renumele lui, după modă sau după îndemnurile altora. Să meargă la Sfânta Liturghie într-o biserică, în alta şi în alta, până vor simţi că se află în comuniune cu preotul de la una dintre ele, că le răspunde la problemele lor, prin predică, fără să-l întrebe.
Şi la acela să se oprească, pentru că numai la acel preot se vor putea mărturisi cu adevărat. De la spovedania totală – până la cel mai adânc urât din noi – se porneşte vindecarea.
Preotul nu este nici procuror, ca să te chestioneze, nici judecător, ca să te pedepsească, ci mijlocitor. El este cel prin care îi vorbeşti, de fapt, lui Dumnezeu. E un martor şi un om de ajutor duhovnicesc.
Precum spune Părintele Rafail Noica: la spovedanie, preotul trebuie să asculte ce-i spune Duhul, nu să judece după Pidalion. Şi dacă Duhul îţi spune împărtăşeşte-l, chiar dacă nu ar fi permis după Pidalion, atunci împărtăşeşte-l. Iar dacă nu auzi nimic dinspre Duh, nu zi nimic, mai cheamă-l o dată pe credincios. Dacă asculţi de Dumnezeu, nu greşeşti şi eşti cu conştiinţa împăcată.
Extras din interviul cu părintele Clement Păunescu, stareţul Mânăstirii Slănic din Argeş
