Cu foarte, foarte mulți ani în urmă, în ajunul Teofaniei, el s-a dus după obicei să binecuvânteze casele cu apă sfințită. Cum intra din casă în casă, a intrat, fără să-și dea seama într-o casă cu reputație proastă. În momentul în care a început să cânte „Mântuiește, Doamne, poporul Tău…” și să binecuvânteze, stăpâna casei i-a zis:
‒ Nu, nu, nu e drept ca ele să sărute crucea.
Atunci, Părintele Porfirie a replicat:
‒ Nu știu dacă e drept ca ele sau dumneavoastră să nu sărutați crucea.
Acele femei au sărutat crucea și Părintele Porfirie a stat cu ele puțin de vorbă. Le-a vorbit despre dragostea pentru Dumnezeu, care era subiectul său preferat.
Văzând chipul de sfânt al Părintelui Porfirie, femeile s-au schimbat în interior. Acest lucru s-a petrecut mai ales când le-a spus: „Iubiți pe Hristos, Care vă iubește, și veți vedea cât de fericite veți fi. Dacă ați ști numai cât de mult vă iubește Hristos. Faceți un efort și iubiți-L și voi”.
Părintele Porfirie știa că dacă aceste femei ar fi ajuns să-L cunoască pe Hristos și să-L iubească, deoarece cunoașterea conduce la iubire, atunci ar fi abandonat mizerabila profesiune pe care o practicau.
Klitos Ioannidis, Părintele Porfirie. Mărturii și experiențe, Editura Bunavestire, p. 127-128
