„Duh este Dumnezeu şi cel ce se închină Lui se cade să I se închine în Duh şi în adevăr“ (Ioan IV, 24).
În Duminica a V-a după Paști, cea a Samarinencei, sfânta liturghie la biserica “Întâmpinarea Domnului”, USM a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi în frunte cu preotul paroh Octavian Moșin.
La Sfânta Liturghie, în bisericile ortodoxe s-a citit Pericopa Evanghelică de la Sf. Ev. Ioan (cap.4, vs. 5-42), în care ne este prezentată convorbirea Mântuitorului Hristos cu femeia samarineancă.
Evanghelia de astăzi ni-l prezintă pe Mântuitorul Hristos care-i făgăduieşte femeii samarinence “apa cea vie”, adică învăţătura Sfintei Evanghelii, ce-I va da ea oare în schimb sau fiecare dintre noi? “Ce voi da în schimb Domnului, pentru toate câte mi-a răsplătit mie?” (Ps 115, 13).
Hristos ne propune fiecăruia dintre noi această “apa vie”, ne propune viaţa cu El şi în învăţătura Sa. De noi depinde dacă o vom primi şi o vom dori în viaţa noastră. Dacă după participarea la această liturghie, ne-a rămas un gând bun, o dorinţă de a schimba ceva să încercăm să-i dăm curs din această clipă a vieţii, căci ceea ce amânăm pentru altă dată, aşa şi va râmâne un gând nerealizat.
Iar toate cele ce ni le dorim să le realizăm să facem cu dragoste, pentru Dumnezeu şi pentru apaoapele. Căci toate lucrările bineplăcute Lui Dumnezeu se agonisesc cu muncă şi osteneală, iar cel care a dobândit dragostea, se face asemănător lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire: „Cel ce nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (Ioan 4, 8).
În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu... (Ps 41, 1-2). Ajută-ne şi pe noi, Doamne, să tindem către apa cea vie care ne va face izvor de apă curgătoare, spre viaţă veşnică.
