Încă de mici părinții ne învață să iertăm pe cei care ne greșesc. Chiar și conștiința ne zice că nu trebuie să ne culcăm până nu ne rezolvăm disputele de peste zi, și cum spune și vorba bătrânească, să nu apună soarele peste supărarea voastră. Atunci când trăim în familie, și ne împărțim bunurile pe care le folosim zilnic, vor apărea inevitabil și conflicte. Însă dacă ne vom angaja să rezolvăm aceste conflicte înainte de a merge la somn, chiar dacă asta implică faptul că ne vom culca mai tărziu decât de obicei, vom observa că a doua zi o vom începe mai bucuroși și împăcați cu noi înșine, iar tensiunile și frustrările dintre noi vor fi eliminate.
Robert Taibi, doctor psihiatru, a publicat un articol despre această problemă în revista americană Psihologia Astăzi. El explică: Problema se află în creierul nostru. Atunci când ne enervăm, părțile raționale ale creierului nostru – lobii prefrontali din față – se opresc, iar toată acțiunea se mută în partea din spate, unde creierul nostru reptilian (primitiv) preia conducerea. Avem parte atunci de acțiuni bazate pe reflex, ne pierdem vederea periferică. Vrem cu tot dinadinsul să ne impunem punctul de vedere și să-l facem pe celălalt să înțeleagă ceea ce spunem prin orice mijloc posibil. Și această stare poate dura o perioadă, în funcție de cât suntem de nervoși. Pentru bărbați, e și mai greu – ei sunt nevoiți să aștepte până la de trei ori mai mult pentru a se calma fiziologic, ca o femeie. Calmează-te printr-o plimbare sau du-te în baie și așează-te, trăgând cu putere aer în piept pentru câteva momente. După ce ți-ai revenit, și lobii prefontali își reiau activitatea, tensiunea arterială și vederea periferică vor reveni la normal. E momentul să încerci să rezolvi disputa. Asta înseamnă să asculți și să vorbești cu celălalt despre problema apărută, nu să zici un simplu „Imi pare rău”, și să îi dai o așa zisă îmbrățișare, sperând că asta va rezolva problema.
Noi, creștinii ortodocși, trebuie să-L chemăm pe Domnul nostru Iisus Hristos în ajutor. În această situație ne este de folos cel mai mult Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea Inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Dacă o practicăm cu regularitate în fiecare zi, ea ne va ocupa mintea tot timpul, și va fi cu noi permanent, nelăsând mânia și alte patimi să pună stăpânire pe mintea noastră. Poate deveni ca un răspuns automat în situații de stres. Atunci când ne rugăm, ne apropiem de Dumnezeu, iar El, ca Cel ce trimite pacea Sa peste toți cei care Îl caută în rugăciune, va liniști mintea și inima noastră, și ne va ajuta să trecem cu bine peste situațiile grele din viața noastră. Ar fi ideal să ne rugăm împreună cu familia dimineața și seara, astfel ne vom împăca de fiecare dată înainte să ne rugăm. Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă: Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. (Matei 5, 22-24) Sfântul Apostol Pavel zice și el: Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. (Efeseni 4, 26)
Ștefan Adăscălițe
http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro
