Tare a mai obosit lumea de posturi. „Parcă nu demult am ieșit din post și altul... Cât se poate atâta post... Nu-i păcat ceea ce intră în gură... Eu nu pot fără carne... Sunt bolnav și nu postesc...”, acestea sunt câteva dintre replicile, dar și scuzele celor care chipurile postesc sau ar vrea să postească.
Din 28 noiembrie intrăm în Postul Nașterii Domnului, care durează nici mai mult, nici mai puțin – 40 de zile.
Cât și cum se postește mai pe nimeni nu interesează. Toți caută doar dezlegări. În această perioadă numeroși creștini tot sună pe la biserici sau întreabă pe rețele de socializare: „Când se dezleagă la pește? De ziua de naștere se dezleagă la carne și vin? Dacă plec la drum, se dezleagă la carne și lactate? Dacă sunt în sesiune, pot mânca de dulce? Se lucrează în post? O pot cere de nevastă în această perioadă?”.
Marea problemă a omului de astăzi este că a pierdut nu doar dimensiunea sărbătorii, dar și a postului. Or, postul Nașterii Domnului este pregătitor praznicului Mântuitorului, Care vrea să se nască și în acest an în inima noastră. Postul ne pregătește de sărbătoare, prevestește bucuria Nașterii.
Postul nu trebuie asociat cu tristețea, ci mai degrabă cu pocăința. Ar fi bine să parcurgem patruzeci de zile asemenea unor trepte, prin care am ajunge mai vrednici de sărbătoare, de marele eveniment al Nașterii Mântuitorului. Eveniment ce ar fi retrăit an de an cu mai multă intensitate, cu mai multă evlavie, smerenie și cu alese roade duhovnicești.
Nu poți trăi sărbătoarea dacă nu ești pregătit de ea. Închipuiți-vă că mergeți la o ceremonie fără haina potrivită, fără daruri, certați cu cei din jur... Nu mai este starea corepunzătoare și nu vă simți în apele voastre. Același lucru e raportat la evenimentul religios, pe care, dacă nu ești pregătit, nici n-ai cum să-l trăiești, nici nu bucură decât pântecele, care are prilej să se umple cu „ceva bunișor”.
Am redus postul, sărbătoarea, unii chiar şi sensul vieții doar la mâncare și băutură. Aici e buba!
Și dacă tot spunem că vrem schimbarea vieții spre tot ce este bun și binecuvântat, avem prilej să facem primul pas chiar din ziua întâi a postului. Să vedeți cât este de simplu și frumos, doar să vrem și să conștinetizăm foloasele postului adevărat.
Postul a fost mereu, în primul rând, abținere. Sfântul Teodor Studitul ne spune: „Postul adevărat este abținerea de la orice lucru rău”. Problema nu este în produsele alimentare, care în timpul postului și după acesta rămân aceleași. Problema rezidă în poftele noastre și în puterea a le înfrunta.
Încercăm să postim trupește, pentru a crește duhovnicește și pentru a dezrădăcina relele din noi!
Postul devine post doar dacă are loc această schimbare lăuntrică, dacă dezrădăcinăm păcatele și cultivăm virtuțile. Acest proces este de neînchipuit fără de rugăciune și fapte bune.
Să trecem prin postul alimentar la cel duhovnicesc, care te face mai despovărat și mai plin de trăire creștinească.
Preot Octavian Moșin
