Grijile reprezintă un dezastru pentru viața spirituală. Ele sunt otrava care încet ucide omul. Ne distrug nu doar viața spirituală, dar, și pe cea lumească, inclusiv relațiile dintre oameni. Ați observat cum se destramă familiile în ziua de astăzi? Și care este motivul? „Nu am timp!” Tatăl cufundat în gândurile proprii. Mama, de asemenea, meditează la o sumedenie de alte probleme. Cum acești oameni să comunice între ei?
Mereu auzi : «Nu acum! Am de lucru!»
Se apropie copilul să vorbească cu mama:
— Mamă, vreau să-ți spun ceva!
—Lasă-mă în pace, nu vezi că am de lucru!
— Dar când nu vei mai fi ocupată?
Și e normal să se întrebe: «Când nu vei mai avea de lucru, când vei avea timp și pentru mine?»
Griji, griji și numai griji care ne distrug. Iar în rezultat rămâi cu nimic… Omul duhovnicesc trebuie să cunoască măsura. Stabilește-ți această măsură. Învață-te să spui: ajunge! Ajunge pentru ziua de azi! Nu mai continua, oprește-te. Ai venit acasă – stinge telefonul, lasă toate grijile la o parte – acum ești acasă, acordă timpul cuvenit familiei, ție însăți și lui Dumnezeu.
(Mitropolitul Atanasie de Limassol)
