Doamna Ianea Todorovici a povestit un caz care s-a întâmplat cu sora sa. Aceea a venit cu o problemă la patriarhul Pavle. Discutând cu el, întâmplător observă ghetele în care acesta era încălţat şi se îngrozi: erau vechi, rupte cândva, apoi cârpite. Femeia s-a gândit: „Ce ruşine pentru noi, sârbii, patriarhul nostru să umble în aşa încălţări, oare nimeni nu poate să-i dăruiască nişte ghete noi?". Patriarhul imediat i-a răspuns bucuros: „Vedeţi ce încălţări bune am? Le-am găsit lângă o urnă de gunoi. Cineva le-a aruncat, dar sunt din piele. Le-am cârpit puţin şi iată, încă mult timp o să mă servească".
Despre aceste ghete mai există o istorie. O oarecare femeie a venit la patriarh să vorbească cu el în privinţa unei chestiuni de neamânat. Rugămintea ei era neobişnuită şi nu au lăsat-o să intre imediat, dar, fiind foarte insistentă, a reuşit să aibă audienţă. Văzându-l pe patriarh, femeia, foarte emoţionată, i-a spus că în această noapte a visat-o pe Maica Domnului, care i-a poruncit să-i aducă patriarhului bani, pentru ca să-şi poată cumpăra încălţări noi. Şi, zicând acestea, îi întinse un plic cu bani. Patriarhul Pavle, fără a lua plicul, o întrebă cu blândeţe: „Dar la ce oră v-aţi culcat?". Mirată, femeia îi răspunse că aproximativ pe la unsprezece... „Ştiţi, eu m-am culcat mai târziu, îi răspunse patriarhul, şi tot am visat-o pe Maica Domnului care m-a rugat să vă transmit să luaţi aceşti bani şi să-i daţi celor care într-adevăr au nevoie de dânşii". Şi n-a luat banii.
Ziarul Toaca, Nr. 11, noiembrie 2009
