Recunoștința pornește de la gesturile foarte elementare, pe care le învățăm de acasă. Generația mea a fost învățată să spună: „Sărut mâna mamă”, „Sărut mâna tată”…"Copii de astăzi nu mai sunt învățați de mamele lor, să spună la sfârșitul mesei ‘sarut mâna mamă’."
Ce este recunoștința? Sentimentul pe care-l recunoști când cineva, o persoană sau mai multe persoane sau o instituție ți-a făcut un bine. Și când ți se face un bine trebuie să mulțumești!
Iubită mamă, pentru că tu nu ai început și nici sfârșit, pentru că tu nu mori niciodată, pentru că tu ești fântâna vieții pe Pământ, din care tot Universul bea apă, pentru că tu poți ajunge și dincolo de cer, privind în ochii copilului tău, pentru că în tine trăiește Eva, cu seninătate de început […]
Mamă, pe Golgota, iată… stă mulţimea adunată la Iisus privesc grămadă răstignirea să I-o vadă. Mamă, mamă, – de ce oare oamenii-s ca nişte fiare ce n-au milă, nici ruşine de Acel ce face bine? Mamă, mamă, – de ce oare inima din ei nu-i doare, când se chinuie şi moare Viaţa cea mai iubitoare? […]
