O femeie a urcat într-un autobuz aglomerat, gândurile care o tulbură o fac să devină tot mai iritată: "Pasagerii sunt niște mitocani nesimțiți. Soțul o jigodie mereu beată. Copiii sunt răi și neascultători. Iar de mine nimeni nu are milă ..." Iar în spatele ei, îngerul păzitor notează aceste gânduri: 1.Pasagerii - mitocani și nesimțiți. 2. Soțul - jigodie beată ... etc. Apoi recitind ceea ce a notat, cade pe gânduri:" Doamne, oare la ce îi servesc toate acestea? Dar dacă are nevoie, trebuie îndeplinite ...."
***
Gândurile noastre sunt o putere şi-o forţă uriaşă. Însă noi nu luăm aminte la aceasta, la gândurile noastre, nici la faptul că ele se împlinesc. Avem atât de puţină luare aminte (duhovnicească) la noi înşine, la gândurile şi la dorinţele noastre! Putem să-i învinovăţim pe toţi şi pe fiecare, dar pentru ce se întâmplă în familia noastră, cu cei din jurul nostru şi la locul de muncă, cel mai mult noi sântem vinovaţi- asta pentru că nu dăm atenţie gândurilor şi dorinţelor noastre.
Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, 2010, p. 18
