Tot timpul am tânjit după linişte. Şi mă gândesc că poate din cauza păcatelor poate n-o am. Am observat din experienţa proprie că dacă începi să faci un lucru ne-la-timpul lui, totul devine eşec. Regret acum unele lucruri pe ce le-am făcut cu fetele.
Mi-am pierdut virginitatea la 17 ani, chiar în ziua de Paşte (pe atunci nu îmi dădeam seama de treaba asta) tot cu o fată virgină, mai mare cu un an ca mine, care mă plăcea foarte mult. Niciodată nu am fost genul de băiat cu ”vrăjeală”, dar nici nu simțeam nevoia ca fetele să se simtă atrase de mine. Zic asta pentru că nu am încercat să o mint pe acea fată, nu i-am promis luna de pe cer ca să obţin „acel lucru”. Ea mă plăcea, ţinea mult la mine şi vroia să scape de virginitate ca să nu plece la facultate virgină şi să râdă celelalte fete de ea. O prostie, dar ca băiat dornic şi curios, puteam eu să o refuz?
Şi de atunci am continuat să fim împreună o scurtă perioadă, după care ea a plecat la facultate, şi-a făcut alt prieten şi am păstrat legătura doar ca amici. La scurt timp a urmat o altă fată cu care ”m-am întâlnit” de câteva ori, după care am luat o pauză lungă, timp în care m-am apropiat de Dumnezeu.
Fecioria… cel mai frumos lucru pe care o fată îl are, cel mai de preţ şi cel mai scump. Am întrebat-o pe acea fată: ”Și? Cum a fost după ce am făcut-o?”
Mi-a răspuns: „Mă simţeam aiurea, aveam impresia că toată lumea se uită la mine, mă simţeam ca o curvă murdară” Atunci mi se părea ciudat, pentru că eu nu mă simţeam deloc aşa, dimpotrivă, mă simţeam mândru, mă simțeam ”bărbat”, ce să mai… Dar acelaşi lucru mi l-a zis şi ultima mea prietenă! Și cum să nu te simţi aşa când ţi se fură comoara ta de mult preţ?
Să ştiţi fetelor că un băiat cu capul pe umeri, tot timpul va aprecia o fecioară. Am citit o carte a părintelui Nicolae Tanase unde am găsit scris un lucru foarte adevărat şi frumos, anume că o femeie are o putere incredibilă de dăruire şi iubire; ea se dăruieşte total când îşi pierde fecioria: ”O fată are un mare defect, care este şi o mare calitate în acelaşi timp: ea iubeşte total, iubeşte puternic, iubeşte perfect. Ce însemnă asta? Ea reuşeşte într-o relaţie (nu neapărat sexuală, dar mai ales sexuală) să dea din ea tot, sub aspect sentimental. Partenerul ei „de pat”, să-l numim aşa, că n-avem cum altcumva să-l numim, dă sau nu dă. Fiind bărbat, are şi el acest handicap pe care-l speculează: el dăruieşte sau nu dăruieşte din sentimentele lui. Concluzionăm că fata dând tot, rămâne golită de sentimente. Căsătorindu-se cu el este o situaţie de reparare, dar căsătorindu-se cu altul avem de-a face cu o fată golită de sentimente, care în următoarea ei căsnicie urmează să joace foarte mult teatru (pentru că ea nu mai are ce oferi). Ea dă numai cu raţiunea, nu mai dă cu inima, sentimental nu mai poate să dea, sau dă foarte puţin. Şi atunci sigur că apar problemele, pentru că soţul va simţi cât poate ea să dea.”
Din acest motiv: ”Băieţii doresc să se căsătorească cu fecioare. Şi răspunsul l-am dat mai înainte. Pentru că el nu prea ştie, dar are undeva rămas în subconştient şi probabil a trecut în inconştient şi din inconştient mai vine în subconştient, faptul că fata care s-a dăruit odată s-a dăruit total. Dăruirea aceasta totală a făcut ca ea să se „golească”. Cu alte cuvinte, această golire are loc (nu numai, dar în mod special) printr-un act sexual.”
Eu unul cred asta, pentru că am simţit-o. Cu ultima mea prietenă pur şi simplu nu puteam să mă împac cu gândul că a fost în patul altor băieţi. Păcatul şi rutina sexuală i-au împietrit inima, ea mă iubea dar nu ar fi putut niciodată să mă considere bărbatul vieţii ei. Când ne mai certam, puteam să simt că eu sunt doar un alt băiat la care ţine (la fel, mai mult, mai puţin… ) ca la cei de înaintea mea.
Şi eu ţineam la ea, încercam să trec peste, dar mă gândeam cum să fie ea soţia mea şi să trec pe stradă pe lângă cei care s-au culcat cu ea înaintea mea? Cum să mă fi simţit eu ca bărbat când ştiu că alţii, fără mare efort, au gustat din ce trebuia să fie doar al meu?
În fine, până la urmă prietena mea m-a părăsit şi sunt bucuros pentru asta, pentru că era o femeie răzbunătoare, subjugată de duhul lumii de azi.
Fecioria creează o legătură puternică într-o relaţie. Sudează relaţia! Un bărbat care ştie că are o femeie fidelă care a fost doar a lui cu mare greu ar putea să o părăsească, pentru că ştie în subconştientul lui că el e bărbatul vieţii ei, iar ea este femeia care s-a dăruit doar lui. Dăruirea fecioriei creează o datorie morală enormă în sufletul celui care o primește.
Fosta prietenă mi-a zis odată că e rău atunci când o fată are relații intime înainte de căsătorie pentru că atunci când ai un prieten nou ai scoatere de ochi, și cu câţi au trecut mai mulţi pe la ea cu atât e văzută mai mult ca o curvă. Pe când la băieţi percepția este exact invers, deși nu este corect, căci păcatul este același, indiferent dacă e săvârșit de fată sau băiat.
Eu nu mai sunt virgin şi nu mă simt deposedat de ceva anume. Dar mă simt murdar de păcat, de faptul că am păcătuit. Mi-ar fi plăcut să găsesc o fată care să ştie ce vrea de la viaţă, o fată cuminte cu care să împărtăşesc valorile morale şi principiile după care mă ghidez în viaţă.
Fetelor NU VĂ VINDEŢI FECIORIA PE CÂTEVA VORBE. Dacă te iubeşte, te va aştepta, iar dacă nu, te va părăsi. Cu cât aştepţi mai mult o fată, cu atât mai mult o iubeşti. Dar odată ce stai cu iubitul tău şi îi eşti ca şi soţia lui, ce motiv ar avea el să se grăbească să te ia de nevastă?
Dacă te vei căsători fecioară, vei avea aprecierea soţului tău, niciodată nu va avea motiv să îţi scoată ochii pentru trecutul tău.
M-am hotărât să mă feresc de desfrânare, şi poate îmi va rândui Dumnezeu să găsesc o fată simplă şi credincioasă care să fie doar a mea şi să fiu doar al ei, o fată cu care să mă iubesc întru Domnul.
Marius, 23 de ani, Iași
sursa ortodoxiatinerilor.ro
