Apa nu se adună pe crestele munţilor, ci în locuri joase, adânci. Nici binecuvântarea lui Dumnezeu nu se sălăşluieşte în cei mândri, care se umflă pe sine în faţa Lui, ci în cei smeriţi si blânzi, care si-au adâncit inima prin smerenie şi blândeţe, prin închinare înaintea măreţiei lui Dumnezeu şi ascultare de voia Sa. (Sf. Nicolae Velimirovici)
În Duminica a XVIII-a după Rusalii, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Fragmentul evanghelic al acestei Duminici ne vorbește despre pescuirea minunată, minunea săvârşită de Mântuitorul Hristos cu Simon Petru şi ceilalți pescari. La îndemnul Mântuitorului: „Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi”, Simon Petru, vorbind în numele tovarășilor săi, răspunde: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.
„Mare şi înţelept lucru este ascultarea… Este taina vieţii duhovniceşti. N-o putem înţelege. Eu, însă, cu harul Domnului, am trăit-o. Ştiu ce lucru minunat este, ce desăvârşit şi lipsit de griji. Să asculţi de Dumnezeu, să te dăruieşti slăvirii lui Dumnezeu şi să asculţi de Bătrân! Ascultarea este foarte însemnată. Este o mare virtute, este smerenia însăşi. Ascultare cu bucurie, cu mulţumire. Această ascultare are mare preţ, Îl mişcă pe Dumnezeu. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, iar cei ce mă caută vor afla har. (Solomon 8, 17)”, ne spune Sfântul Porfirie Kafsokalivitul.
Oamenii care au ascultat cuvântul lui Dumnezeu şi au păzit cu sfinţenie poruncile Sale mereu s-au bucurat de binecuvântarea Lui. Cât timp au ascultat de porunca primită, Adam şi Eva s-au bucurat de desfătarea raiului. Patriarhul Avraam a ascultat şi nu a ezitat să-l aducă jertfă lui Dumnezeu pe unicul său fiu, devenind mai târziu „tată a multor neamuri”. Ascultătoare s-a arătat Preasfânta Fecioară Maria, care i-a răspuns îngerului binevestitor: „Iatã roaba Domnului, fie mie dupã cuvântul tãu!” (Lc 1, 38). Domnul nostru Iisus Hristos Însuşi a arătat cea mai desăvârşită ascultare faţă de Tatăl Ceresc. Ascultători au fost mucenicii, sfinţii şi toţi cei care au primit cuvântul lui Dumnezeu și l-au făcut temeiul vieții. Ascultarea devine expresia credinței care depășește evidența, credința lasă spațiu lucrării lui Dumnezeu, depășind posibilitățile omenești sau naturale.
„Toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins”…, cuvinte desprinse și din viața noastră: omul trăiește, muncește, dar ajunge la sfârșit cu mâinile goale. Dacă omul nu se lipește de Dumnezeu, de cuvintele Lui, viața sa devine lipsită de sens și chiar și ceea ce reușește să facă nu-l împlinește, nici pâinea nu îl mai satură, nici florile nu-i mai zâmbesc, nici lumina soarelui nu-l mai bucură. „Începe drumul tău, cu frică de Dumnezeu, cu încredere deplină în Dumnezeu. Fiindcă să știi, și cea mai ușoară cale, fără Dumnezeu, nu ține…”, remarcă Sfântul Nicolae al Ohridei.
„Mână la adânc”, ne cheamă Mântuitorul, caci numai în adânc poți întelege taina existenței tale. “Mânați mai la adânc! Nu stați tot timpul la țărm, unde este agitație, gălăgie, iarmaroc. Indepartați-vă de zgomotul lumii, de frâmântarea vieții, pentru a avea puterea de a spune un „nu” categoric superficialității, un „nu” categoric cântecelor sirenelor pe care le auzim ca o vrajă, care intră în viața noastră pentru a ne deturna de la singurul scop care-și merită osteneala: de a-L primim cu inima pe Domnul Hristos. Adânciți-vă, căutați și veți descoperi câtă bogăție de har poate încăpea în sufletul vostru”, ne îndeamnă ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Fără Dumnezeu viața omului este întunecată și seacă, dezamăgitoare și amară. Doar cu Hristos putem trăi în lumină: „Cine crede în Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieții” (In. 8, 12). Asemeni apostolilor, fiecare dintre noi poate primi cuvântul lui Dumnezeu și lepădându-se de sine, să-i urmeze lui Hristos, mânând la adânc pentru a pescui întru Împărăție.
Sursa: manastireasuruceni.md
