Faceţi binele, depărtându-vă de rău – la început din frică de Dumnezeu, iar apoi veţi ajunge şi la iubirea de Dumnezeu.
Nu uitaţi de smerenia, pe care trebuie să o îmbinaţi cu toată fapta cea bună şi fără de care faptele nu ne aduc niciun folos, ci mai mult ne vatămă, ceea ce vedem la mulţi întâmplându-se. Chiar dacă postiţi, chiar dacă vă rugaţi sau daţi milostenie, feriţi-vă de gândul că faceţi bine, pe care vrăjmaşul se străduieşte să vi-l aducă în minte ca să vă piardă toate roadele şi să vă depărteze sufletul de Dumnezeu.
Faptă bună nu este orice faptă bună, ci numai acea faptă bună care se săvârşeşte pentru Dumnezeu. Exteriorul faptei nu este esenţa ei, Dumnezeu se uită la inimă. Cât de mult trebuie să ne smerim văzând că la orice faptă bună se adaugă patima.
Din Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 45
