Ştii ce spune omul acesta al lui Dumnezeu despre ceea ce vrei tu să faci? Despre spovedanie şi despre pocăinţă? Spune că este cea mai mare şi mai binecuvântată Taină care ne-a fost lăsată. Ea ne pregăteşte cel mai bine pentru ceruri. Niciun păcat de pe pământ nu este de neiertat pentru om şi pentru Dumnezeul iubirii. Dumnezeu se odihneşte în omul care se pocăieşte, oricât de păcătos ar fi el. Dumnezeu doreşte doar mărturisirea greşelii, apoi totul se va încheia sigur bine.
Lacrimile sufletului curăţesc inima, mintea, trupul şi fac în felul acesta fără prihană orice exprimare a omului. Dar dacă harul lui Dumnezeu nu ne umbreşte, nu ne putem schimba. Ca să vină însă harul lui Dumnezeu trebuie să fim şi noi primitori de har. Şi eu mă bucur enorm că tu ai primit cercetarea asta a lui Dumnezeu. Toţi suntem păcătoşi, nimeni n-a păşit pe pământ fără păcat în afară de Iisus Hristos, Dumnezeul–Om. Prin urmare toţi avem nevoie de pocăinţă şi de întoarcere la Dumnezeu. Toţi ar trebui să alergăm la atotputernica taină a Spovedaniei, numai că nu toţi putem. Unii suntem legaţi cu funiile groase ale patimilor şi înneguraţi de pâclele grele ale necunoaşterii şi neînţelegerii. Este nevoie de multă cunoaştere pentru a putea crede cu adevărat în Dumnezeu. Asta nu se obţine băbeşte, nu este treaba inculţilor. Credinţa autentică nu este pentru proşti! Încrederea în forţele proprii izvorăşte din mândrie şi este rodul egoismului.
Diavolul zi şi noapte ne întinde fel de fel de curse, deschide prăpăstii, organizează tabere de război, iar noi cădem la înţelegeri cu el, făcând parte din planurile lui, încheiem contracte şi armistiţii cu ucigaşul cel viclean. Când omul caută mântuirea găseşte moduri şi metode multiple ca să smulgă mila lui Dumnezeu.
Pocăinţa şterge păcatele chiar şi din amintirea lui Dumnezeu şi le arată ca şi cum nu s-ar fi întâmplat.
Dacă nu ni s-ar fi dat pocăinţa, nimeni nu s-ar fi mântuit!
Cornel Constantin Ciomâzgă “Se întorc morții acasă”, ed. Cartea Actuală 3c, an. 2014, p. 120 - 121
