Eu personal mă bucur dacă descopăr câte o mică imperfecțiune la duhovnicul meu. Îl iubesc și mai mult! Dacă ar fi perfect precum îngerii, mi-ar fi frică de el. Mi-aș zice: „Ți-ai găsit cine să mă înțeleagă..Sfântul acesta..Dar când îmi zice duhovnicul: „Lasă frate, toți păcătuim”!, eu îl cred. Și are o milă de oameni…
Nu poți să ieși fără lacrimi în ochi de la Spovedanie! Suntem neputincioși, și în neputința noastră vine harul lui Hristos și ne sfințește. „Unde s-a înmulțit păcatul, acolo a prisosit harul” scria Sfântul Apostol Pavel. Mai rău cad? Mai multe lacrimi îmi va da Duhul Sfânt! Păcătuiesc? Dar mă pedepsește destul Hristos, ascunzându-Se de mine. Mă face să Îl implor: „Nu mă lepăda de la fața Ta! Dă-mi boală, bate-mă, dar nu Te ascunde de mine, că nu pot să îndur pedeapsa asta”..
Ehei..credeți că negociem cu Hristos? Tot ce știe El face..Rețineți deci: Domnul nu ne-a dat pe îngeri ca duhovnici, ca să nu cădem în deznădejde văzând sfințenia lor, ci ne-a dat oameni cu neputințe, ca să credem mai mult în mila Sa, când luăm iertare de la duhovnicii noștri„!
Preot Sorin Croitoru
