În a doua săptămână de postire ni se amintește în mod deosebit de rugăciune, care este convorbirea noastră cu Dumnezeu.
Omul este chemat să se manifeste ca făptură care se roagă, având „vorbire adresată lui Dumnezeu” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Astfel, ne simțim cu adevărat oameni în măsura în care ne rugăm, iar rugăciunea trebuie să fie în legătură cu descoperirea dumnezeiască.
Prin rugăciune simțim prezența și lucrarea lui Dumnezeu în noi. Ea este o respirație a Sfântului Duh în om, iar dragostea divină devine tot mai prezentă în inimile noastre și ne ajută la renașterea noastră întru Domnul.
Puterea rugăciunii așterne pace și bucurie în sufletele noastre.
Rugăciunea este bine să o săvârșim în comunitate, prin participarea împreună la slujbe, însă ea continuă și în casele noastre, în intimitatea inimii. Prin aceasta nu ne simțim separați, ci cu toții uniți în Hristos.
Această atmosferă a postului naște o rugăciune mai stăruitoare, iar omul ajunge să simtă că prin rugăciune se apropie de Dumnezeu și își află adevărata pace și împlinire.
Pr. Octavian Moșin
