Deși de trei săptămâni am intrat în perioada Triodului, abia astăzi pășim într-o adevărată primăvară duhovnicească.
Postul cel Mare este timpul în care începe, cu adevărat, călătoria noastră spre Sfânta Înviere. Este vremea în care ne aplecăm asupra adâncului sufletului, în care lăsăm să iasă la lumină tot ceea ce am ascuns, am amânat sau am neglijat. Ne pare rău pentru relele săvârșite, pentru patimile care ne stăpânesc, pentru „vreascurile” putrede adunate în noi, pentru tot ceea ce am fi vrut să schimbăm și încă nu am reușit, pentru a fi cu adevărat aproape de ceea ce mărturisim că suntem: creștini.
Tocmai de aceea, Canonul Sfântului Andrei Criteanul este potrivit pentru acest început. El ne trezește conștiința la o pocăință mai adâncă, punând înaintea noastră numeroase episoade din Sfânta Scriptură: oameni care au știut să lupte și să biruiască răul din ei, dar și oameni care au gustat dulceața fărădelegii și au cunoscut apoi amarul căderii și al regretului.
Nădăjduim ca aceste prime zile să ne trezească la o viață nouă, plină de nevoință și de hotărâre, să ne dea curajul primenirii lăuntrice.
Știm ce avem de făcut: să trecem prin baia Spovedaniei, să aducem pace în inimă, să ne împăcăm cu cei din jur și cu Dumnezeu și să primim celelalte Sfinte Taine atât de necesare – Sfântul Maslu și Sfânta Euharistie.
Fie ca acest început să fie și pentru fiecare dintre noi începutul unei învieri lăuntrice – o primăvară care să nu se ofilească după patruzeci de zile, ci să rodească în toată viața noastră.
Pr. Octavian Moșin
