Sunt copiii din vis. Cinci la număr și sunt cea mai mare avere a familiei Teslari din satul Rediul Mare, raionul Dondușeni.
Deși nu au copii biologici, casa le este plină de micuți, luați deocamdată în regim de plasament de la orfelinat. Abandonați de propriii părinți, micuții se bucură de o viață normală de familie datorită părinților adoptivi.
Dăriuța, prima copilă luată în familie
Povestea soţilor Teslari de la nordul R. Moldova a început acum câțiva ani. După aproape opt ani de când formează un cuplu, nu au putut să aibă propriii copii.
„Ne-am gândit atunci să luăm de la orfelinat o fetiță. Este Daria, care are acum șapte ani. M-am atașat de ea din prima clipă când am văzut-o. Am spus atunci să luăm doar un copil, să vedem cum ne descurcăm, pentru că aceștia nu sunt păpuși și, dacă nu-ți plac, îi dai înapoi”, își amintește Ludmila.
Micuță, firavă, retrasă, dar cu o dorință imensă de a avea o mamă care să-i spună „noapte bună” și să o sărute pe frunte înainte de culcare. Așa o caracterizează Ludmila pe Dăriuța, care nu a avut parte de toate acestea până a ajunge în familia femeii.
„Era foarte stresată când am adus-o acasă. Îmi zicea tanti Ludmila. După care, încetul cu încetul, s-a adaptat. Ne-am acomodat și noi, pentru că, vă dați seama, atâția ani fără copii și acum apare în casă unul”, zâmbește Ludmila.
Nu-și imaginează viața fără ei
Micuții sunt cei care îi colorează viața, iar îmbrățișările lor îi încălzesc sufletul. Pe moment, familia perfectează documentele necesare pentru a o înfia pe Dăriuța.
„Vrem să-i dăm numele nostru, dar avem probleme cu unele acte și acum le perfectăm pe toate. I-aș înfia cu mare drag și pe ceilalți, dar nu am posibilitate. În primul rând, pentru că nu am condițiile necesare”, susține Ludmila.
Chiar dacă îi este greu, Ludmila spune că-i place nespus de mult meseria de mamă și că nu va renunța la ea niciodată. Ba mai mult, dacă ar avea spațiul necesar, i-ar lua în familia ei și pe ceilalți frați ai celor patru pici.
„Am fost nu demult în vizită la ei. M-a telefonat profesoara surorii mai mari a copilașilor, care a vrut să-i vadă pe aceștia. I-am urcat în mașină și ne-am dus la ei, la internat. Oricât de bine le-ar fi la mine, sângele apă nu se face, iar eu nu vreau să-i îndepărtez. Sunt totuși frați și trebuie să țină legătura între ei, chiar dacă cresc în familii diferite. S-au îmbrățișat cu drag, s-au sărutat... frați, ce poți să zici. Am trecut și pe la mama lor, dar... rece a fost. Parcă nici nu erau copiii ei. Sigur, dacă avea altă atitudine, nu îi lăsa în voia sorții, să ajungă alții să-i crească copiii. Chiar și pe copii, atunci când i-am întrebat dacă vor să rămână la mama, au spus un NU categoric”, zice femeia.
Peste hotare la muncă pentru a aduna bani
Ca să aibă cu ce crește micuții, tatăl adoptiv al acestora a fost nevoit să plece la muncă peste hotarele R. Moldova. Au nevoie de bani și pentru a face o reparație într-o căsuță din aceeași ogradă, pentru confortul micuților, și, de ce nu, al altora care li s-ar putea alătura.
„Tare vreau să-i iau și pe ceilalți frați, dar nu am suficient spațiu. Iată dacă am avea niște bani să facem reparație în cea de-a doua căscioară pe care o avem, să le amenajăm mai multe camere, bucătărie mai mare, baie, aș putea să-i adun pe toți sub același acoperiș. De mâncare și haine nu ne plângem. Nu duc lipsă de nimic. Singura problemă e că avem nevoie acum de mai mulți bani ca să reparăm cea de-a doua casă. Adun și din banii pe care îi primesc, dar cum cheltuielile de întreținere sunt foarte mari, nu prea îmi ajung. În plus, am de achitat și pentru grădiniță, pentru că mi-au spus că nu-i pot scuti de această plată pe toți, doar pe doi. Pentru restul achit 50 la sută din preț. Nu contează cât cheltuim, pentru mine este important ca micuții să-mi fie sănătoși și să crească într-un mediu sănătos”, conchide tânăra mămică.
sursa http://ziarulnational.md/
