Dinaintea marilor sărbători trecem printr-o perioadă de post și rugăciune. Și doar vegherea și petrecerea cu folos duhovnicesc a acestor zile ne poate ajuta să simțim cu intensitate bucuria sărbătorii.
Postul trebuie privit ca o pocăință personală și ca o jertfă pe care o închinăm Domnului și evenimentului mult așteptat. Or, Nașterea Domnului este sărbătoarea împărătească, care ne aduce an de an bucuria Întrupării Mântuitorului, înțelegându-se planul divin cu creația: „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să ajungă la Dumnezeu”. Ba mai mult, Dumnezeu vrea îndumnezeirea după har a omului, care este posibilă dacă acesta urmează de la naștere îndemnul de a stărui în dragoste și de a lucra în permanență de la chip la asemănarea cu Dumnezeu.
Astfel, cu patruzeci de zile dinaintea Nașterii Domnului pășim într-o perioadă de pregătire, care e postul rânduit de către Biserică.
Deși, în aparență, bucuria și postul sunt incompatibile, tocmai prin nevoință și prin înfrânare înnoim firea noastră lăuntrică, devenind mai puternici, mai statornici, mai luminați, mai liniștiți, mai iubitori.
A petrece postul Nașterii Domnului e asemenea așteptării cuminți de către femeia gravidă a ceasului când se va naște pruncul. Aceasta devine mai retrasă, mai atentă la mișcări și la ce alimente consumă, are grijă să nu răcească, să nu se irite etc. Aceeași atmosferă sublimă e în viața creștinului care retrăiește an de an un eveniment religios, inclusiv pe cel al Nașterii Mântuitorului lumii.
Și dacă nașterea unui simplu copilaș presupune atâtea emoții și pregătiri, ce să mai vorbim de așteptarea Nașterii, deci a Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, care are loc în inima fiecărui bun creștin.
Și atunci să stingem poftele carnale pentru a dobândi pofta sufletului curat: înțelepciunea, smerenia, sinceritatea, cumpătarea, răbdarea, stăruința în bine, blândețea, pacea, prietenia, iertarea, mila, dreptatea și chiar hărnicia.
Postul este mijlocul perfect de înfrânare și un permanent exercițiu de potolire a poftelor trupești, de echilibru lăuntric și de creștere duhovnicească.
În aceste zile ale postirii se recomandă parcurgerea Psaltirii, primirea cu osârdie a Sfintelor Taine și săvârșirea faptelor bune.
Fie ca aceste patruzeci de zile ale postului să fie asemenea unui urcuș duhovnicesc în viața fiecăruia.
Hristos Se naște doar într-o inimă iubitoare și iertătoare, împăcată cu toată lumea și plină de dăruire. Să fim vrednici de o nouă Naștere!
Pr. Octavian MOȘIN
