Unii consideră boala ca fiind o pedeapsă pentru păcate; aceasta este o dovadă de slăbire psihică. Omul bolnav se reface mai greu când consideră că a fost bătut de Dumnezeu, şi că Atotputernicul i-a dat boala în chip de pedeapsă.
Dar dacă boala nu este o pedeapsă pentru păcate, ce este atunci? Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la păcat o informare, o atenţionare că am încălcat o lege.
Într-o carte celebră, care se cheamă ”Călătorie înspre soare apune”, personajul principal este o maimuţă. O maimuţă poznaşă, născută dintr-un ou de piatră. Şi ea s-a dus să caute iniţierea. Un sfânt a ajutat-o să obţină imţierea şi, astfel, ea a devenit, nemuritoare. Insă, cu toate că era nemuritoare, maimuţa tot făcea pozne. Poate e şi situaţia omului: deşi dobândeşte atâta ştiinţă, sălbăticia din el nu dispare. Ei bine, ajungând această maimuţă, la un moment dat, în cer, face tărăboi printre sfinţi, răstoarnă nişte cazane unde se fierbea elixirul vieţii, strică nişte tocmeli. Sfinţii atunci se supără şi se plâng lui Dumnezeu că o maimuţă întoarce totul cu susul în jos. Şi atunci un Luminat a luat un cerculeţ de fier, l-a pus pe capul maimuţei şi l-a fixat bine, ca ea să nu-l poată da jos, spunându-i: „De câte ori vei călca o lege divină, cercul te va strânge!” Şi a venit maimuţa pe Pământ; cum făcea o poznă mare, cerculeţul o strângea; şi o durea capul şi se cuminţea.
Iată deci că durerea ei de cap nu era o pedeapsă, ci o informaţie că a încălcat o lege sacră, o lege împotriva vieţii. Atunci te doare capul – când încalci o lege sacră, o lege împotriva vieţii. Dacă ne-am corecta atitudinea şi n-am mai încălca legea, ne-ar lăsa imediat durerea de cap, fără pastilă şi fără doctor.
Iată deci că boala nu este pedeapsă pentru păcat, ci oprire de la păcat. S-a pus adesea întrebarea: „De ce ne îmbolnăvim?”
Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim ca să ne amintim de Dumnezeu. Întotdeauna când suntem bolnavi, ne amintim de Dumnezeu. Putem spune că ne îmbolnăvim ca să ne smerim, ca să ne aducem aminte că suntem trecători. În afară de asta, de ce ne mai îmbolnăvim?
Ne îmbolnăvim ca să smulgem tandreţe. În lumea aceasta în care toţi sunt grăbiţi, nimeni nu vrea, nu are timp să ne dea tandreţe. Atunci, inconştient, ne lăsăm bolii, ca să smulgem tandreţe, căldură. Le amintim celor din jur că ne datorează căldură, căci ei uită! Toţi uităm că datorăm ceva semenului.
Boala nu trebuie privită ca o catastrofă, ci ca un prilej de introspecţie, de linişte
Definiţia păcatului de la minor la grav. Păcatul sunt grijile şi încălcarea legilor universale revelate.
Păcat înseamnă să ai griji – dacă ai griji, ai păcate. Grijile ne împuţinează liniştea, împuţinează viaţa. „Rumegarea”gândurilor slăbeşte omul.
Boala prilejuieşte întreruperea grijilor, este o oprire forţată din „mecanica păcatului”, din mecanica vieţii păcătoase.
Porunca a ll-a, un verset în Psalmul 45, sună aşa: „Opreşte-te şi cunoaşte!” („Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu” Ps. 45:10). Considerăm această frază ca porunca a ll-a. Nu poţi ajunge la cunoaştere din mers. Noi trebuie să descoperim oprirea spirituală. Opreşte-te şi fa un minut de introspecţie. Introspecţia derivă din liniştea interioară. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspecţia este oglindirea lăuntrului. „oprirea” este o practică. Ea a fost dezvoltată în Filocalia, care a propus „exerciţiul celor 6 opriri”. Acest „opreşte-te” se poate referi şi la controlul celor 6 surse de agitaţie şi dezorganizare a personalităţii.
Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine stabilitatea minţii.
A doua oprire este oprirea de la păcat.
A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde.
A patra oprire: de la adunarea cu oamenii inferiori moral – deci îndemn de a te aduna cu oameni sporiţi, cu oameni cu preocupări înalte.
Oprirea este stasis. În greceşte, stasis înseamnă exerciţiu spiritual, cum ar fi rugăciunea. Şi rugăciunea este marea oprire. Cununa opririi este anastasis. Acest termen se traduce prin: înviere, renaştere la viaţă adevărată, întărire sufletească.
Psihoterapie isihasta. Editura: Paralela 45. Anul de aparitie: 2010
