„De ce, Dumnezeule?”

1686

O oarecare fiică duhovnicească îşi aduce aminte:

Cu câţiva ani în urmă, în oraşul în care locuiam, unei familii i s-a întâmplat ceva ciudat. Soţia, în decurs de 4-5 ani, şi-a înmormântat soţul şi pe cei trei copii ai ei. Pe o fiică a ei a căsătorit-o cu câteva luni înainte de moartea sa.

Deşi ştiam că întrebarea „De ce, Dumnezeule?”, care ieşea din lăuntrul meu, era blasfemie, totuşi o bucată de vreme am cultivat-o în mintea mea. Am mărturisit apoi acest gând al meu. Răspunsul Stareţului a fost atât de simplu şi, în acelaşi timp, atât de înţelept:

– Să ştii numai un lucru, mi-a spus. Dumnezeu nu greşeşte niciodată!

Din Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 118


Articole Asemănătoare
510

Despre sărbătoarea „Sfântului Valentin” sau „a îndrăgostiţilor”

Toţi oamenii organizează sărbători. Sărbătorile sunt zilele, în care omul îşi aduce aminte de ceea, ce îi este drag şi sfânt. Ele pot fi diferite: de familie, de stat, religioase. Ele ne aduc aminte de istoria familiei, a statului şi comunicării omului cu Dumnezeu. Toate sărbătorile sunt şi o imagine a culturii, fiind un factor […]

Articole postate de același autor
239

Certitudinea Învierii alungă teama de moarte

In Scriptura Noului Legământ găsim ceva încă şi mai măreţ, deoarece odată cu Învierea lui Hristos moartea este efectiv biruită. Moartea e biruită în mai multe feluri. Este biruită deoarece ştim că prin Învierea lui Hristos moartea nu are ultimul cuvânt şi că suntem che­maţi să ne sculăm din nou, să înviem şi să trăim. De […]