Un om îşi dorea foarte mult să-I mulțumească lui Dumnezeu și se ruga în felul următor: "Doamne,ce aş putea să-Ţi ofer ". Într-o zi Dumnezeu i-a răspuns: "Nu am nevoie de nimic. Tot ce ai, deja este al Meu, căci Eu ţi le-am dat."
Omul însă a insistat: "Cum aş putea totuşi să-Ţi răsplătesc, ce aş putea să-Ţi dau". Atunci Dumnezeu i-a zis: "Dacă mă iubești...dă-Mi păcatele tale."
Dumnezeu ne-a iubit pe noi şi a murit pentru noi „pe când noi eram încă păcătoşi”, zice Pavel (Romani 5, 8), adică, pentru ca Dumnezeu să-şi reverse dragostea n-a fost nevoie de dreptatea noastră, căci nu faptele bune mişcă iubirea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu este ca şi oamenii, şi dragostea Lui există fără […]
Oamenii care nu-şi pot stăpâni inima, cu atât mai puţin îşi pot stăpâni limba. Oamenii care nu pot face să sălăşluiască pacea în inima lor, cu atât mai puţin vor putea face să sălăşluiască pacea în ţară. Oamenii care nu pot vedea lumea în ei, cu atât mai puţin se pot vedea pe ei înşişi […]
