Un om îşi dorea foarte mult să-I mulțumească lui Dumnezeu și se ruga în felul următor: "Doamne,ce aş putea să-Ţi ofer ". Într-o zi Dumnezeu i-a răspuns: "Nu am nevoie de nimic. Tot ce ai, deja este al Meu, căci Eu ţi le-am dat."
Omul însă a insistat: "Cum aş putea totuşi să-Ţi răsplătesc, ce aş putea să-Ţi dau". Atunci Dumnezeu i-a zis: "Dacă mă iubești...dă-Mi păcatele tale."
– Părinte, adesea se vorbeste despre “înnoire in Biserica”, ca şi cum Biserica îmbătrâneşte şi are nevoie de înnoire! – Da, a îmbătrânit!… Dar chiar şi cei care nu au evlavie, dar au puţină minte, nu sunt de acord cu înnoirile pe care le fac acum, ci caută să afle cel vechi. Nu-i mişcă deloc, […]
Căderile celor duhovnicești nu sunt simple căderi. Aceștia știu prea bine ce înseamnă paza minții, ispită, păcate, judecată, rai și iad. „Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui” (Romani 11, 13). Noi putem să cercetăm motivul căderii, dar numai Dumnezeu știe cauza tuturor lucrurilor. Numai El știe cauza pentru care […]
