Un om îşi dorea foarte mult să-I mulțumească lui Dumnezeu și se ruga în felul următor: "Doamne,ce aş putea să-Ţi ofer ". Într-o zi Dumnezeu i-a răspuns: "Nu am nevoie de nimic. Tot ce ai, deja este al Meu, căci Eu ţi le-am dat."
Omul însă a insistat: "Cum aş putea totuşi să-Ţi răsplătesc, ce aş putea să-Ţi dau". Atunci Dumnezeu i-a zis: "Dacă mă iubești...dă-Mi păcatele tale."
Cine iubeste tacerea, iubeste vesnicia… Fraţilor, nu vremurile sunt grele, ei păcatele sunt grele, aşa să ştiţi!… Dumnezeu nu mă întreabă de sfârşitul lumii, ci de al meu… Nu cereţi să faceţi minuni! Cel mai mare dar acesta este: să-mi văd păcatele mele şi să pot plânge. Creştinii să caute a căpăta aceste două virtuţi: […]
Dumnezeu nu ne-a creat să fim murdari…în primul rând în cuvânt şi să ucidem pe aproapele cu cuvântul. Nu ai dreptul să te aperi înaintea lui Dumnezeu atâta timp cât nu te apără El.. Ce poate face acestă nenorocită gură? Ne poate târâ în iad atunci când nu-i dăm de lucru cum trebuie, când o […]
