Iubiţii întru Hristos fraţi şi surori, întotdeauna noi creştinii ortodocşi trebuie să aducem cuvinte de laudă Maicii Domnului, dar mai cu seamă atunci când biserica cinsteşte prin slujbele ei un eveniment sau o întâmplare legată de viaţa Maicii Domnului – mama noastră cea bună. În scrierile și învățăturile Sfinților Părinți găsim cuvinte de laudă şi de învăţătură la toate sărbătorile închinate Preasfintei Fecioarei Maria, dar cele mai multe şi mai impunătoare cuvântări sunt închinate la sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului. Aceasta fiind şi cea mai mare, dar şi cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria.
Nimeni, oricât de iscusit i-ar fi cuvântul, nu va putea să lăude îndeajuns frumuseţea, curăţenia şi dragostea Maicii Domnului. Până şi rostirea numelui Maicii Domnului, este un lucru binecuvântat şi trebuie să-l rostim cu evlavie şi cucernicie. Erau credincioşi înainte, poate mai sunt şi azi, care atunci când îi rosteau numele Maicii Domnului, plângeau.
Pentru curăţia şi sfinţenia sa, Biserica noastra ortodoxa a ridicat-o pe Maica Domnului deasupra heruvimilor şi serafimilor, cântând „Ceeea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai cinstită fără deasemănare decât serafimii”, tocmai de aceea și noi credincioșii o cinstim cu atâta evlavie. Dar este atât de dureros că toți ereticii n-o cinstesc Maica Domnului şi o socot a fi o femeie oarecare și nu Pururea Fecioară. Despre cinstea și lauda pe care i-o dăm Maicii Domnului, însuși ea spune că, „iată de acum mă vor ferici toate neamurile”.
Maica Domnului este exemplul cel mai frumos de statornicie în credinţă. Credinţa Maicii Domnului a fost întodeauna vie şi adevărată. Ea nu s-a impus prin nimic, n-a făcut caz de autoritatea ei, putea să spună că este Maica Iisus Hristos. N-a abuzat de acest statut, şi-a trăit credinţa fără zgomot şi într-o lucrare foarte tainică. În chipul Fecioarei Maria aflăm ceea ce s-a pierdut în totalitate în lumea noastră mândră şi agresivă: compasiune, blândeţe, purtare de grijă, încredere şi smerenie. Noi o numim Doamna noastră şi Împărăteasa cerului şi a pământului, însă ea – ce frumos și uimitor! – se numeşte „roaba Domnului”.
Dacă vom preciza mai bine rolul Maicii Domnului, vom reuşi să înţelegem mai exact rolul femeii în Biserică. De aceea trebuie să se ia aminte că, femeile necinstesc pe Maica Domnului prin înfăţişarea lor provocatoare şi prin goliciunea lor, prin faptul că vopsindu-se merg la biserică şi sărută icoanele. Maica Domnului se întristează nu doar pe femei, ci şi pe întreg poporul care trăieşte în mare necuviinţă şi nu se pocăiesc.
Foarte frumos şi de luat aminte vorbea despre Maica Domnului, cuviosul Siluan Atonitul care zice: ,,Dacă am şti cât iubeşte Preasfânta Fecioară pe toţi cei ce păzesc poruncile lui Hristos, dar şi cât se întristează pentru cei ce duc o viață păcătoasă”. De aceea, iubiţi credincioşi cea mai mare cinste şi bucurie Maicii Domnului îi facem atunci când arătăm râvnă, dragoste şi voinţă de a împlini sfintele porunci ale evangheliei. Maica Domnului chiar dacă a plecat cu trupul de pe pămănt, e este dea pururi cu așa cu cântăm „întru adormire lumea nu ai părăsit”.
Să ne străduim s-o cinstim cu adevarat, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. În orice situaţie a vieţii acestea, să alergăm la ea cu credinţă, cu îndrăzneală, cala mama noastră și s-o rugăm din tot sufletul, din toată inima noastră. Să arătăm evlavie în fața ei, să facem metanii, să-i sărutăm cu evlavie icoana. Iar în rugăciunea noastră să cerem de la Maica Domnului ca prin adormirea ei să adoarmă în noi dea pururi toate patimile, poftele şi cugetele cele spurcate, ca mai departe să dăruim prin săvîrşirea faptelor bune, toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu.
+Petru
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
