Se apropie Învierea Domnului! O aşteptăm... Dar cum? "Fiecare cum poate" ar fi primul răspuns. Ok!
Atunci, se naşte întrebarea: *Cum poate fiecare?
Păi... post... după puteri, rugăciune... după puteri, fapte bune... după puteri, spovedanie... după puteri, Euharistie... după cum ne îngăduie duhovnicul, nu? Şi la final... Un Paști Fericit! Oare?
La prima vedere... Da! Da... pentru mândria că am reuşit cele după puteri.. Da... pentru bucatele mesei pascale. Da... pentru căldura primăverii... Da!!
Pentru ceva timp parcă ai avea chipul fericirii. Dar acesta dispare repede, repede, ca ploaia, cu tunete şi fulgere, a verii ce grabnic vine.
Ce lipseşte atunci? Ce ar trebui să facem pentru ca praznicul Învierii Domnului să ne fie fericit, dincolo de clipe?
Poate, am avea un Paști fericit, dacă...
... am posti măcar o clipă, dincolo de puteri;
... nu ne-am mai judeca colegul, vecinul, aproapele;
... fapta bună ar însemna nu ceea ce nu ne mai trebuie şi nici ceea ce ne prisoseşte;
... am primi criticile.. fără să începem imediat contraatacul răzbunării;
... televizorul ar sta mai mult închis;
... în timpul liber... am descoperi natura (de ce nu?)
... glasul celor ce ne vorbesc nu s-ar opri doar în căuşul urechii noastre, ci ar ajunge până la inima noastră;
... în locul minciunii am alege măcar să tăcem smeriţi;
... primul "Bună dimineaţa" al fiecărei zile ar fi... "Doamne miluieşte-mă";
... Biblia nu ar fi doar o carte din biblioteca personală;
... dacă... of...
... am fi un pic mai buni azi, decât am fost ieri!!!
