Despre îngeri, Biserica învaţă că ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1, 14), adică fiinţe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu şi totodată ocrotitori ai noştri, puşi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn la patria noastră cerească.
După descoperirile Sfintei Scripturi şi după mărturisirile Sfinţilor, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc şi-I împlinesc voia Lui în conducerea lumii, a împărăţiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt.
Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea şi călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepţi: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Naşterea Domnului, suferinţa din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire.
Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conştiinţei: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare bună a inimii, rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc în noi şi se înfăptuiesc din îndemnul şi cu sprijinul îngerului păzitor.
La început, toţi îngerii au fost făcuţi de Dumnezeu buni, strălucind de lumină, de înţelepciune şi de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului şi al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-şi dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii.
Şi, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos şi cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor şi voi fi asemenea cu Cel Preaînalt” (Isaia 14, 13-14). Şi, ameţit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.
Despre căderea lui Lucifer şi a îngerilor lui, Scriptura ne vorbeşte aşa: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Şi se războia balaurul şi îngerii lui; şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ, şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el” (Apocalipsa 12, 7-9).
Şi aşa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18). Şi asemenea cu el şi ceata de îngeri ce era sub conducerea lui, înălţându-se, a căzut şi demoni s-au făcut, luptători împotriva mântuirii noastre.
Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă ascultarea faţă de Stăpânul său, s-a arătat adevărată căpetenie peste cetele celor fără de trupuri. Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor şi a zis: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi; cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El? Că numele de Mihail, în limba evreiască, însemnează: „Cine este ca Dumnezeu?”.
Multe şi mari binefaceri ale lui Dumnezeu s-au făcut oamenilor prin îngerii lui Dumnezeu, pentru că ei sunt pentru noi, mijlocitori, ajutători şi rugători către Cel Preaînalt. Iar Mihail, ca un mai mare peste oştile cereşti, ne izbăveşte pe noi de toate primejdiile şi necazurile, de boli şi de ispite. Că a fost pus întâiul peste îngeri, în locul lui Lucifer şi lumina lui nu suferă să o vadă cel ce a căzut.
Iar despre ceilalţi îngeri cunoaştem din Sfânta Tradiţie că, atunci când Adam a fost înşelat de satana şi a fost izgonit din Rai şi cu moarte s-a osândit şi neamul omenesc a început a se înmulţi, începând de atunci, îngerii au fost puşi de Dumnezeu spre pază tuturor oamenilor, ca să nu rămână ei fără de purtare de grijă şi să fie înşelaţi de diavolul. Şi de atunci, tot credinciosul îşi are îngerul lui păzitor, iar necredincioşilor s-a pus un înger păzitor asupra fiecărei ţări, precum şi Moise a zis: „A pus hotare neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu” (Deuteronomul 32, 8).
De înger a fost luat şi Enoh şi a fost dus în Rai, ca, până la a doua venire a Domnului pe pământ, să nu vadă moartea cea de obşte a oamenilor.
La fel şi lui Noe celui drept, îngerul i-a vorbit de potop şi l-a învăţat pe el cum să facă o corabie, spre scăparea lui şi a fiilor lui, ca să rămână rădăcină de la Adam, cel întâi zidit, şi să se înmulţească neamul omenesc, asemenea şi să le păzească spre trebuinţa oamenilor. Un înger a fost şi cârmaciul corăbiei în acele mari ape şi vânturi, după care tot el i-a spus lui Noe cum să săvârşească jertfele.
Şi lui Avraam de-a pururea îngerii i-au fost sprijinitori şi ajutători la război, când a biruit pe împăratul Chedarlaomer, care avea cu sine trei sute de mii de ostaşi, iar Avraam, numai trei sute optsprezece slugi, că avea ajutor pe îngerii lui Dumnezeu. Şi pe Moise îngerul l-a pus mai mare peste seminţia lui Israel şi multe minuni a făcut cu dânsul: pe israeliteni i-a trecut marea, pe Faraon l-a afundat, iar în pustiul Sinai minuni a făcut.
Şi după ce au ieşit fiii lui Israel din Egipt, Balac împăratul a chemat pe Valaam vrăjitorul, zicându-i să blesteme pe israeliţi ca să-i fie lui robi, dar îngerul l-a întâmpinat pe el în porţile cetăţii. Deci, asina a văzut pe înger şi a strivit piciorul lui Valaam.
Apoi Valaam, văzând pe înger, i s-a rugat lui, zicând: „Nu mă pierde pe mine, stăpâne, că iată, de acum nu ca să blestem, ci ca să binecuvântez pe Israel voi merge”, precum a şi fost (Numeri 22, 22-35). Iar când a răposat Moise, atunci Mihail Arhanghelul i-a îngropat trupul său (cf. Iuda 1, 9).
Iar după aceasta, când Iosua al lui Navi a înconjurat Ierihonul, în care erau şapte împăraţi canaanei, după ce au căzut zidurile din temelii, atunci a văzut Iosua pe Mihail stând ca un ostaş întrarmat şi i-a zis lui: „Al nostru eşti, sau dintre potrivnicii noştri?”.
Şi i-a zis Mihail: „Eu sunt voievodul oştirii puterilor cereşti şi acum am venit spre ajutorul tău”. Iar Iosua i s-a închinat lui, zicând: „Ce porunceşti stăpâne, robului tău?”. Iar voievodul oştirii Domnului i-a zis: „Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care stai sfânt este”. Şi a făcut Iosua aşa (Iosua 5, 13-15). Şi a surpat Domnul toată puterea canaaneilor şi a dat lui Israel pământul acela, pe care l-a făgăduit Dumnezeu părinţilor lor.
Însă, după aceea, întărindu-se madianiţii şi robind pe israeliţi, s-a arătat îngerul lui Ghedeon şi i-a zis: „Să iei cu tine trei sute de ostaşi şi să mergi împotriva împăraţilor lui Madiam”, care aveau cu ei mii de madianiţi.
Şi a făcut Ghedeon aşa, însă a dat oamenilor săi felinare şi făclii şi au năvălit asupra madianiţilor noaptea şi din tulburarea îngerească aceştia s-au tăiat între ei şi numai cei ce aveau felinare şi erau cu Ghedeon, aceia au rămas vii (Judecători 6-7).
Şi iarăşi s-a arătat îngerul lui Manoe şi femeii lui, spunându-le lor de naşterea lui Samson (Judecători 13, 1-21), care a biruit pe cei de alt neam şi pe vrăjmaşii lui Israel. Încă şi când a ieşit David la război cu Goliat şi l-a lovit pe el cu praştia în frunte, iarăşi îngerul Domnului l-a lovit pe Goliat de dinapoi şi a căzut în brânci (1 Regi 17, 49).
Că dacă David l-ar fi doborât pe el, apoi ar fi căzut cu faţa în sus, iar nu cu faţa în jos. Iarăşi îngerul slujea minunat lui Ilie şi bucate îi dădea din mâinile sale (3 Regi 19, 1-7). Iar în vremea lui Iezechia, a venit asupra Ierusalimului Senaherib, împăratul asirienilor şi defăima pe Atotţiitorul, Dumnezeul lui Israel, iar Iezechia s-a rugat Atotţiitorului şi a trimis Dumnezeu pe îngerul Său şi a ucis îngerul Domnului o sută treizeci şi cinci de mii din tabăra asirienilor (4 Regi 19, 35).
Şi iarăşi, în acelaşi Ierusalim, îngerul venea în tot anul şi tulbura scăldătoarea Siloamului şi multe tămăduiri făcea. Multe încă Însuşi Dumnezeu a făcut, arătându-se în chip de înger, precum s-a arătat şi lui Avraam în trei feţe şi cu Iacov S-a luptat şi la cei trei tineri din Babilon văpaia cuptorului în rouă s-a schimbat.
Şi iarăşi îngerul a izbăvit pe Daniel în groapă de gura leilor. Iar pe Avacum, el l-a dus din Ierusalim în Babilon şi pe acelaşi Daniel cu hrană l-a hrănit.
Îngerul iarăşi a surpat pe Nabucodonosor împăratul, din cinstea împărătească, pentru mândria lui, şi din om în dobitoc cu chip străin l-a făcut şi şapte ani cu iarbă şi cu pământ s-a hrănit, precum mai înainte Daniel îi zisese lui.
Deci vedeţi, fraţilor, câte binefaceri a arătat Dumnezeu, prin îngerii Săi, în Legea veche; apoi cu cât mai mult, în harul cel nou lucruri minunate a făcut.
Aşa, când Hristos a înviat din mormânt, îngerul a vestit mai întâi femeilor, zicând: „Hristos a înviat, nu mai plângeţi de acum!”. Îngerul şi pe Petru l-a scos din temniţă şi legăturile lui Pavel le-a rupt şi temniţa a cutremurat-o.
Îngerul Domnului a răpit pe Filip Apostolul de la ochii famenului etiopian şi l-a adus pe el din Gaza la Asot. Îngerul s-a arătat şi lui Corneliu sutaşul, la al nouălea ceas din zi, pe când postea şi se ruga lui Dumnezeu, când i-a poruncit să cheme la sine pe Apostolul Petru.
Îngerul a fost ajutător în război împăratului Constantin asupra păgânului prigonitor Maxenţiu şi tot el a încredinţat pe Constantin împăratul, arătându-i lui crucea pe cer şi zicându-i: „Cu acest semn vei învinge pe vrăjmaşii tăi”.
Îngerul a fost ajutător binecredinciosului împărat Iraclie asupra lui Cosroe, păgânul împărat persan. Iarăşi, îngerii Domnului au întărit şi pe Mucenici să grăiască împotriva păgânilor împăraţi, la războaie au ajutat binecredincioşilor cârmuitori şi cuvioşilor părinţi pustnici le ajută ca să biruiască meşteşugurile diavoleşti. Mucenicilor în chinuri le uşurează durerile şi rănile şi alte multe minuni fac: cuptoarele ce ard cu foc se sting, gurile leilor le leagă şi pe morţi îi înviază.
Îngerii sunt păzitori şi slujitori ai cuvioşilor părinţi şi ai vieţuitorilor în pustie, cărora le duc hrană, fiind trimişi de Dumnezeu şi le-o dau în mâinile lor, precum lui Pavel Tebeul şi marelui Eftimie le-au înmulţit pâinile, vinul şi untdelemnul.
Şi nu numai acestora, ci şi la mulţi alţi sfinţi slujesc îngerii şi multe şi negrăite minuni fac în veacul acesta. Pentru care pricină şi Domnul Însuşi zice către credincioşi: „Să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 18, 10).
Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni şi mare folositor şi de bine făcător al mântuirii noastre şi, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât şi în Legea nouă.
Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail cinstim şi pe preafrumosul şi înveselitorul Arhanghel Gavriil, că şi acesta, luând chip văzut, multe binefaceri a dăruit neamului omenesc, arătate în amândouă Testamentele.
Astfel, în prorocia lui Daniel, Gavriil este numele îngerului tălmăcitor al vedeniei (Daniel 8, 16). Asemenea, Gavriil arată lui Daniel înţelesul celor şaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia Hristos (Daniel 9, 2l-27). După tradiţie, tot el, Gavriil, vesteşte lui Ioachim şi Ana că din ei se va naşte Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, Maria.
În Legea nouă, Gavriil descoperă preotului Zaharia naşterea lui Ioan, Botezătorul Domnului (Luca 1, 19). Tot Gavriil anunţă Fecioarei din Nazaret naşterea de la Duhul Sfânt a Domnului Hristos, Mântuitorul lumii (Luca 1, 28).
Unii spun că tot Arhanghelul Gavriil a fost îngerul în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului şi a şezut deasupra ei, după Învierea Domnului. Şi el a fost acela care, cel dintâi, a dat Mironosiţelor vestea Învierii. Şi, ca să zicem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toată iconomia Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, de la început şi până la sfârşit.
Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail la 8 noiembrie şi să cheme darul şi ajutorul amândurora, rugându-i ca, prin mijlocirea şi rugăciunile lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei şi Împărăţiei cereşti. Amin.
Tropar Glasul 4
Mai marilor Voievozi ai Oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii; cu rugăciunile voastre să ne acoperiţi pe noi, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupeşti păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: izbăviţi-ne din nevoi, ca nişte mai mari peste cetele puterilor celor de sus.
Sursa: ziarullumina.ro
