Cum putem păstra familia dacă unul din soţi întâlneşte o altă „iubire” şi e gata să renunţe la propria familie?
– E nevoie de multă răbdare şi înţelepciune. Când unul dintre soţi cade în ispită, Dumnezeu trimite celor apropiaţi lui multă tărie, ca împreună să depăşească această situaţie grea.
De ce cădem în ispită? Pentru că unul dintre soţi greşeşte în comportamentul său. Vine soţul obosit de la serviciu şi nu găseşte acasă grija binemeritată, tandreţe şi odihnă. Soţia este şi ea foarte obosită, pentru că e pusă în situaţia de a lucra şi ea pentru a câştiga o bucată de pâine. Ea nu mai are speranţa ca soţul ei va fi în stare să întreţină singur familia. Din această cauză bărbatul îşi pierde echilibrul sufletesc şi începe să caute linişte şi alinare în altă parte.
Dacă de vină este bărbatul, el va analiza pe cât de bine poate întreţine familia. Dacă de vină este femeia, ea se va gândi ce reprezintă ea pentru soţ şi să încerce să devină bună.
Ambii îşi vor aminti de ce s-au îndrăgostit ei unul de altul şi să devină tandri şi îngăduitori. Omul nu părăseşte totul deodată. El are nevoie de mult timp pentru a lua o astfel de hotărâre şi nu trebuie nicidecum împins spre acest pas, ci, dimpotrivă se va face tot posibilul pentru a păstra familia întreagă şi se va crea în casă o atmosferă plăcută, unde să domine doar iubirea, pacea şi bucuria. Pentru a realiza aceasta, e nevoie de multă înţelepciune şi tărie.
Înţelept este acela care nu reproşează, nu ispiteşte, nu-şi aminteşte momentele neplăcute, ci cel care iartă şi este în stare să-şi recunoască propriile greşli.
De obicei, numai cei ce reuşesc să-şi păstreze familia înţeleg importanţa ei, căci peste un an, doi, sau trei ei vor spune: „Ce fericire că nu am complicat şi mai rău lucrurile.”
În cazul când se destramă prima căsnicie, această experienţă dureroasă nu-l va părăsi pe om niciodată.
Extras din Familia Ortodoxă, Pr. Evgheni Şestun, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti 2006, p. 53-54
