Actualitate

Cum ar trebui să fie un duhovnic bun

97

Aţi putea să ne faceţi o scurtă descriere a unui duhovnic bun?

Răspuns: O să vă spun cum ar trebui să fie un duhovnic bun, dar mi-e teamă că aceasta îmi va fi spre osândă, pentru că eu nu sunt un duhovnic bun. în primul rând, cred că duhovnicul trebuie să facă dovadă de smerenie şi de duh de jertfire de sine atunci când slujeşte. El nu caută să se propună pe sine oamenilor care vin să-i ceară ajutorul, ci urmăreşte să nască în ei chipul lui Hristos. Sfântul Simeon Noul Teolog spune un lucru şi mai înfricoşat: duhovnicul adevărat este cel care se dă pe sine morţii în fiecare clipă pentru fiii săi duhovniceşti. Insă cine poate să trăiască mereu la o asemenea măsură? Iertaţi-mă, eu mă feresc să folosesc termenul de „fii duhovniceşti". Eu spun aşa, mai smerit, „oamenii care vin la mine"; ţine de ei faptul că mă numesc părintele lor duhovnicesc, eu nu caut decât să îi slujesc şi să îi ajut să renască duhovniceşte.

De pildă, niciodată nu l-am auzit pe Părintele Sofronie să zică „fiii mei duhovniceşti", pentru că nu voia cu niciun chip să stăpânească, să aibă autoritate asupra cuiva. Pentru el, libertatea duhovnicească însemna să nu ai dorinţa de a stăpâni pe nimeni şi, la rândul tău, să nu te laşi stăpânit de nimeni. Noi pe toţi preoţii îi numim părinţi, pentru că ei sunt slujitorii lui Dumnezeu care contribuie la mântuirea noastră, la renaşterea noastră duhovnicească. Insă pentru a îndreptăţi acest apelativ de „părinte”, trebuie să ne străduim din toate puterile să contribuim la renaşterea duhovnicească a oamenilor încredinţaţi nouă de pronia lui Dumnezeu. Unul dintre sfinţii egipteni din primele patru veacuri a avut o viziune: a văzut altarul lui Dumnezeu înconjurat de catâri. Şi vedenia lui se tâlcuieşte în felul următor: la fel cum catârii nu pot da naştere pentru că sunt sterpi, tot aşa, în vremurile de pe urmă, cei care vor înconjura altarul lui Dumnezeu nu vor mai fi în stare să renască sufletele celor ce caută ajutor de la ei. Să ne păzească Dumnezeu de o asemenea stare cumplită.

Arhimandrit Zaharia (Zaharou), Cunoscute mi-ai facut mie caile vietii, Editura: Episcopia Devei si Hunedoarei


Articole Asemănătoare
16

Mă spovedesc des, dar viața mea nu se schimbă. Pentru că nu fac ascultare!

Ne plângem adesea că nu prea mai sunt duhovnici, dar nici pe cei pe care-i avem nu-i menajăm deloc! Să stăm bine, să stăm cu frică! În ultima vreme, am întâlnit mai multe puncte de vedere legate de spovedanie și toate aveau ca punct comun faptul că mulți dintre noi ne spovedim des, unii dintre […]

Articole postate de același autor
496

Dacă veţi judeca pe alţii pentru lucruri neînsemnate şi exterioare, veţi pierde totul…

  Urmaţi atitudinea acestui om pe care Dumnezeu îl iubea atât de mult, Părintele Misail, egumenul Mănăstirii Sfântul Pantelimon, pe vremea când eram eu acolo: “Dacă cineva mi se împotriveşte, eu cedez”. În compania acelora care vă primesc, aleşii lui Dumnezeu care vă întâmpină şi vă acceptă să-i slujiţi, consideraţi-vă, dincolo de orice, nevrednici şi […]