Precum încet se trece
Făclia de la sfeșnic
Așa se trece viaţa
Și vine somnul veșnic.
Să cugetăm adesea
La tainele ieșirii
Să scăpăm de frică
În ceasul despărţirii.
Să pomenim cu lacrămi
Pe cei ce-au răposat
Căci pentru noi se roagă
Și ei neîncetat.
Nădejdea să ne fie
La Cel fără de ani
Iar nu la mintea noastră
La slavă sau la bani.
Nevrednicia noastră
S-o punem mai prejos
Decât vinovăţia
Celui mai păcătos
Să nu lăsăm în minte
Vreun cuget dușmănos
Ci să urmăm iertării
Și păcii lui Hristos.
(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...”, Editura Doxologia, Iași, 2011)
