Mai întâi este vorba de-o trăinicie a căsniciei, nu este vorba de o plăcere de moment care se consumă, după care se ajunge la nenorociri şi la despărţiri. Eu asist la divorţuri... Nu este permis ca în iubire să înşeli. Bărbaţii trăiesc cu alte femei şi nu le convine să divorţeze. Copiii nu-i încurcă, că nu se ocupă deloc de ei. Şi le lasă copiilor şi o zestre morală proastă, pentru că pe copil ‒ spuneam la atâta lume ‒ nu-l învaţă nimeni să vorbească, el vorbeşte precum părinţii, deci ce aude şi ce vede, aceea va face şi el. Şi tot ce face soţul, că o bate pe soţie, că nu-ştiu-ce, copiii înregistrează şi cresc traumatizaţi.
De ce să nu facem o căsnicie pentru totdeauna, ca moşii si strămoşii noştri? Dacă m-ar întreba cineva să-i spun într-un cuvânt ce este cultura, i-aş răspunde: armonie. Dacă m-ar întreba un altul, mai pretenţios, să-i spun, într-un cuvânt, definiţia Bibliei, i-aş defini: armonie. Dacă m-ar întreba altcineva să-i spun ce este căsnicia, i-aş zice: armonie. Nu e armonie...? Păi ce, femeia e făcută de Dumnezeu ca să te joci tu cu ea?
Din Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre armonia căsniciei, Editura Elena, Constanța, 2013, p. 5-6
