Acum doi ani am asistat la un “eveniment special”. Datorita meseriei mele si tot pentru a face teste de calitatea, temperatura si presiunea aerului, am fost trimis in blocul operator al spitalului pentru care lucram. Fara sa vreau, am asistat la un “avort filmat din interior”.
Cu o camera video minuscula, in varful unui fir, am putut vedea pe un ecran mare ce se intampla “inauntru”. Am putut vedea cum fatul se misca si se zbatea din toate puterile ca sa nu-l scoata. Se vedeau foarfecele si carligele care tot incercau sa-l apuce, iar el nu voia sa se lase prins. I se putea vedea pe ecran toate detaliile corpului: mainile, picioarele, capul, toate madularele. In cele din urma, doctorul a reusit sa-l si scoata si, în mâna lui, fătul încă mai mișca. A mai mișcat câteva secunde, după care a încetat.
La nici două secunde, doctorul a adăugat: “E mort”, dându-l infirmierei să-l arunce la găleata de gunoi.
Din Marturii ale unor femei care au facut avort, Biserica „Sf.Spiridon”, Piatra Neamț, p.54
