În Evanghelie sunt pasaje care ne fac inimile să ardă, care ne luminează mintea şi ne deşteaptă voinţa. Ele dau viaţă şi tărie întregii noastre fiinţe, moral şi fizic. Aceste pasaje dezvăluie aspectele în care Dumnezeu şi chipul Său din noi deja coincid, dezvăluie etapa la care am ajuns deja, poate doar pentru moment, în fugă, din procesul devenirii a ceea ce suntem chemaţi să fim.
Poate că ar trebui să însemnăm aceste pasaje cu o atenţie sporită. Ele sunt aspectele în care chipul lui Dumnezeu este deja prezent în noi, oamenii căzuţi. Şi, având ca punct de plecare aceste începuturi, ne putem strădui să continuăm preschimbarea noastră în omul care ar trebui să fim. Trebuie să fim fideli acestor descoperiri, arătând faţă de acestea credincioşie.
Dacă vom face astfel, aceste pasaje vor creşte ca număr, cerinţele Evangheliei vor deveni mai depline şi mai precise, ceaţa risipindu-se treptat. În felul acesta, vom putea vedea chipul omului care ar trebui să fim. De abia atunci putem să ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu în adevăr.
Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea care aduce roade, Editura Doxologia, 2014, p. 35-36
