Actualitate

Cineva m-a vorbit de rău ‒ cum să nu mă enervez?

3649

Într-adevăr, a adăugat Avva Zosima, cel care doreşte calea cea strâmtă cu adevărat, se mustră aspru pe sine când se tulbură şi se mustră neîncetat: Ce te înfurii, suflete al meu? Ce te tulburi şi spumegi? În acest fel arăţi că eşti bolnav! Dacă n-ai fi, nu te-ar durea! De ce, în loc să te mustri pe tine, te porneşti împotriva fratelui tău care ţi-a arătat boala? Învaţă cu adevărat şi în fapt poruncile lui Hristos. Acela, „ocărât fiind, nu răspundea, suferind, nu ameninţa” (I Petru 2, 23). Ascultă-L ce zice şi ne arată: „Spatele L-am dat spre bătăi, şi obrajii Mei spre pălmuiri, şi faţa Mea n-am ferit-o de ruşinea scuipărilor” (Isaia 50, 6). Şi tu, suflete nenorocit, pentru o înjurătură sau pentru o jignire începi să urzeşti mii de gânduri şi unelteşti astfel împotriva ta, precum demonii? Vedem Crucea lui Hristos, patimile pe care le-a suferit pentru noi le citim în fiecare zi, însă nu îndurăm nici o jignire! Plecăm, ne îndepărtăm de la calea cea netedă.

Odată l-au întrebat:

– Cum poate cineva, când îl grăiesc de rău şi-l umilesc, să nu se mânie?

Şi a răspuns:

– Cel care se socoteşte pe sine un nimic, nu se tulbură, aşa cum a zis şi Avva Pimen: „Dacă te umileşti pe tine, vei afla odihna!”. (Avva Zosima)

 

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 157-158)


Articole postate de același autor
2303

Cele două chipuri ale smereniei

Dar să nu uităm cu niciun chip cele două feţe ale smereniei: experienţa nevredniciei şi a neputinţei noastre să fie strâns unită cu recunoaşterea dependenţei noastre de Dumnezeu, cu alergarea către El. Numai aşa ne putem ridica, după cuvântul Domnului, „fiindcă numai cine se smereşte se va înălţa; cine rămâne în Mine aduce roadă multă; […]