Stareţul a mai spus: „Un frate l-a întrebat pe altul: «Cine te-a învăţat rugăciunea lui Iisus?». Acela a răspuns: «Diavolii». «Dar cum se poate?». «Da, ei mă tulbură, cu cugete păcătoase, iar eu fac, tot fac rugăciunea lui Iisus şi aşa m-am obişnuit»”. „Iar când încep să te răscolească, roagă-te aşa: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi, păcătoşii!»”.
Un frate s-a plâns stareţului că în timpul rugăciunii are mulţime de cugete. Stareţul i-a spus: „Un bărbat mergea prin bazar; în jurul lui, popor mult, vorbe, zgomot, iar el îi tot spunea calului: no, no! no, no! şi aşa, încetişor, încetişor a străbătut tot bazarul. Aşa şi tu, ca să nu vorbească cugetele, săvârşeşte lucrul şi te roagă!”.
Din Starețul Ambrozie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 157
