Cine este vrednic?

332

Cum este cu împărtășania deasă? Omul trebuie să trăiască așa ca și cum neîncetat s-ar apropia de Sfânta Împărtășanie. Dacă noi am supărat pe cineva, trebuie să lăsăm tot și să cerem iertare. Noi trebuie să ne rugăm mereu. noi trebuie să trăim după Evanghelie. Iată ce solicită îndreptarea, nu să mergeți sau nu mergeți la împărtășanie.

Nimeni pe acest pământ, nimeni, niciodată nu a fost și nu va fi vrednic să se împărtășească! Dumnezeu ne invită să facem aceasta, cerând iertarea Lui. Pregătindu-ne cu cea mai mare grijă, venim să primim Trupul și Sângele Lui ca El să vindece sufletul și trupul nostru. Împărtășania este totodată leac și hrană pentru suflet și trup. Așadar, cât de des trebuie să ne împărtășim? Voi trebuie să trăiți așa încât să vă puteți împărtăți în fiecare zi. Aceasta înseamnă că trebuie să vă schimbați viața voastră. Nu înseamnă că trebuie acum să vă năpustiți la rând la împărtășit.

Țin minte cum am văzut la spital o femieie micuță, în vârstă. Când am intrat în salon, era toată înconjurată de tuburi, ținându-se de speteaza patului și citea rugăciunile dinaintea împărtășaniei. Eu am exclamat:

- Întindeți-vă imediat!

Nu Îl pot primi pe Domnul meu stând culcată, a răspuns ea.

Dar noi cum procedăm? Noi, care suntem perfect sănătoși - cel puțin trupește. Noi nu depunem eforturi nici macar să ne concentrăm duhovnicește. Iar ea stătea în picioare și Îl aștepta pe Domnul ei. Așadar, cine este vrednic?

Din Convorbiri pe pământ rusesc, Ed. Egumenița 2015, p. 213-214

 


Articole Asemănătoare
798

Vrednic de milă și de plâns este cel ce caută bucuria în noroi…

Suntem legați de pământ, de materie, nu știm să zburăm în înalt, să luminăm cerul pentru a primi ajutorul ceresc necesar. Suntem amețiți, seduși, atrași de cele pământești trecătoare, nu ne putem desprinde ușor de acestea. Încercăm să acumulăm bogății pe pământ, căutăm mereu plăceri care să ne înveselească, dar acelea ne provoacă mai degrabă […]

Articole postate de același autor
124

Contraste

Sunt bucurii care-ntristează,  Sunt întristări ce fericesc,  Sunt zile fără de lumină  Şi nopţi adânci ce strălucesc. Sunt adevăruri ce doboară  Şi sunt minciuni care ridică,  Sunt împăraţi, atotputernici Ce însă tremură de frică. Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,  Dar când s-au stins parcă n-au fost,  Palate care nu pot ţine  Cât o cocioabă […]