Cel smerit întotdeauna este împăcat şi liniştit

616

Ca semne ale smereniei şi ale mândriei să-ţi fie următoarele: cea de-a doua îi mustră pe toţi şi vede în ei tot ce e urât, iar cea dintâi vede numai urâţenia sa şi nu îndrăzneşte să judece pe cineva.

Când te socoteşti un nimic, ce importanţă mai are ceea ce gândesc şi vorbesc ceilalţi despre tine? Cel smerit întotdeauna este împăcat şi liniştit, iar ca să dobândim starea aceasta ne trebuie multă pricepere. În orice situaţie care te zguduie, să-ţi conştientizezi neputinţa ta şi să te mustri pe tine însuţi, nu pe ceilalţi.

Sfântul Cuvios Macarie de la Optina

Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 208-210


Articole Asemănătoare
330

Mândria nu ne permite să ne izbăvim de patimi

Odată, l-a întrebat cineva (pe părintele Paisie Aghioritul): ‒ Cum este cu putinţă, Gheronda, să nu mă mândresc când văd că îmi vin gânduri înţelepte şi mă admiră colegii mei? ‒ Cele care ne vin în creier de sus, frate, sunt de la Dumnezeu. Ale noastre sunt cele pe care le scoate creierul nostru pe nas. A fost întrebat […]

Articole postate de același autor
94

Nu uitați de „fraţii lui Hristos”

Spunea acelaşi ucenic despre Sfântul Calinic: ‒ Era atât de milostiv, încât, când nu avea ce să dea milostenie, îşi dădea hainele de pe Preasfinţia sa şi, plângând, se ruga de mine nevrednicul ca să caut bani de unde voi şti, ca să aibă să dea la „fraţii lui Hristos”, căci aşa numea fericitul pe săraci […]