Cel smerit întotdeauna este împăcat şi liniştit

570

Ca semne ale smereniei şi ale mândriei să-ţi fie următoarele: cea de-a doua îi mustră pe toţi şi vede în ei tot ce e urât, iar cea dintâi vede numai urâţenia sa şi nu îndrăzneşte să judece pe cineva.

Când te socoteşti un nimic, ce importanţă mai are ceea ce gândesc şi vorbesc ceilalţi despre tine? Cel smerit întotdeauna este împăcat şi liniştit, iar ca să dobândim starea aceasta ne trebuie multă pricepere. În orice situaţie care te zguduie, să-ţi conştientizezi neputinţa ta şi să te mustri pe tine însuţi, nu pe ceilalţi.

Sfântul Cuvios Macarie de la Optina

Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 208-210


Articole Asemănătoare
39

Cu ce te lauzi omule, cu ce te mândreşti atâta?

Cu ce te lauzi omule, cu ce te mândreşti atâta? Oricine se laudă, o face cu cele ale sale, nu cu cele ale altuia. Ce ai tu al tău, cu care să te poţi lăuda? Ce ai tu, în afară de cele împrumutate, pe care la sfârşit trebuie să le înapoiezi celui ce ţi le-a […]

Articole postate de același autor
880

«Domnule, înainte de a fuma o ţigară rugaţi-vă, ziceţi un Tatăl Nostru»

În 1905, când Stareţul Siluan şi-a petrecut câteva luni în Rusia, mergea adesea pe la mănăstiri. Într’o astfel de călătorie cu trenul şedea în faţa unui negustor. Acesta, prietenos şi-a deschis tabachera de argint, oferindu-i o ţigară. Părintele Siluan i-a mulţămit, dar nu a luat ţigara. Atunci negustorul a început să-i zică: «Nu cumva, Părinte, […]