Сel care nu se roagă este foarte ușor poticnit și cade in ispită și în păcate, neavând nici o legătură cu Dumnezeu. Cel care nu se roagă, n-are nici o putere în lupta cu ispitele vieții.
El este ca un ostaș fără armă, ca o pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatină încotro bate vântul, numai către Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe și să-I slujească. Este ca un pește pe uscat, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Din Ne vorbește Părintele Sofian, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 16
Dragostea niciodată nu se sfârşeşte. Chiar dacă se adresează la mai mulţi, nu se împuţinează. Bătrânul Epifanie zicea: „Dragostea adevărată se aseamănă cu flacăra unei lumânări. Oricâte alte lumânări s-ar aprinde din ea, flacăra celei dintâi rămâne întreagă şi nu se micşorează deloc. Şi, fiecare nouă lumânare, are aceeaşi flacără ca şi precedentele”. Când Harul lucrează […]
Mamă! Ce vis frumos am avut aseară! Se făcea că poporul român era demn Voievozii circulau nestingheriţi prin istoria noastră. Iar dacă vreun străin cu suflet hain Se apleca spre inima unui copil Ca să i-o otrăvească Repede cobora de pe cruce un martir Şi-l săruta pe frunte Redîndu-i lumina cea dintîi. Ce […]
