Evanghelia din această duminică ne relatează despre un tânăr bogat care se apropie de Mântuitorul Iisus Hristos şi i se adresează: „Învăţătorule Bun, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică?“ (Matei 19, 16). Hristos îi răspunde: „De vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile“. Atunci tânărul îl întreabă: „Care?“ Și Mântuitorul îi răspunde, prezentând poruncile Vechiul Testament. Tânărul îi spune: „Toate acestea le-am păzit din copilăria mea“. Îar în încheierea discuției Mântuitorul adaugă un îndemn: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi“, aceste cuvinte au făcut ca tânărul bogat, care deși împlinea poruncile Vechiului Testament, să plece întristat, căci avea multe avuţii.
De parcă avea tânărul toate cele necesare pentru mântuire, doar că să îndeplinești poruncile și să te dezici de toate bunurile care le ai, sunt două stări diferite, pentru ultima trebuia să poți lăsa bunătățile acestei lumi și să alegi bogăția Împărăției Cerești, să-l alegi pe Hristos.
Ne spune și Sfântul Ioan Gură de Aur:„Voieşti să fii bogat ? Să ai prieten pe Dumnezeu, şi vei fii mai bogat decât toţi !” Cu toții în aparență ne dorim această prietenie, dar o prietenie prevede nu doar a primi ceva, dar și de a da. O prietenie cu Hristos prevede să încerci să te depășești pe tine, să tinzi către ceea ce-ți propune Mântuitorul, să tinzi către acea desăvârșire și lepădare de sine care de multe ori ne pare imposibilă. Totuși pentru a o putea realiza trebuie doar dorința noastră sinceră și ajutorul lui Dumnezeu.
Această încredere îi lipsea tânărului bogat, și auzind sfatul primit pleacă întristat de lângă Dumnezeu. Pericopa dată, ca și multe altele pe care le auzim duminică de duminică, ne arată că trebuie să fim atenți și la noi înșine. Nu este suficient să ne străduim să îndeplinim poruncile, dar să încercăm să descoperim ce anume ne poate împiedica și pe noi să dobândim Împărăția Cerurilor. Anume din acest motiv e bine ca orice creștin să se mărturisească la un preot, dar nu a alerge de la unul la altul. Pentru ca duhovnicul să ne poată indica ce anume ne lipsește fiecăruia dintre noi pentru perfecțiune. Iar atunci când ni se indică care este slăbiciunea noastră, nu ar fi cazul să plecăm întristați, dar să căutăm putere de a auzi adevărul acestor cuvinte și hotărârea dea ne schimba.
Acest pasaj evanghelic nu judecă bogăția ca fiind un lucru rău. După cum ne spune și Sfântul Nicolae Velimirovici, nu bogăția este rea în sine, cum nu este rău în sine nimic din ceea ce a zidit Dumnezeu. Rea este legarea omului de bogății, de pământuri, de avere, cum se întâmplase și în cazul tânărului bogat. Dumnzeu ne spune că greu va intra cel bogat în Împărăția cerurilor și nu de atât că s-ar închide această cale pentru cei bogați, ci de atât că omul își leagă toate gândurile și speranțele de aceste bogății, le preferă adesea chiar Împărăției cerurilor.
Nu este uşoară schimbarea vieţii și calea noastră către desăvârşire, ea însemnând o luptă cu noi înşine, adesea fiind însoțită și de întristare. Se întâmplă că ne întristăm la îndemnul lui Hristos să ne schimbăm viaţa în bine, să nu ne mai închinăm idolilor acestei lumi, ci să permitem să între în sufletele noastre dragostea și lumina lui Hristos. Dar pentru cel care caută cincer dobândirea vieții veșnice toate sunt cu putinţă, mai ales dacă cer ajutorul lui Hristos.
Să înălțăm rugăciuni pentru ca Dumnezeu să ne ajute să devenim mai buni și mai desăvârșiți spre slava Sfintei Treimi şi spre mântuirea noastră. Amin!
