Pentru slujitori, una dintre cele mai grele, dar și frumoase zile din prima săptămână a postului este cea de sâmbătă. Pe de o parte, sunt osteniți după câteva zile de nevoință, pe de alta, sunt încurajați de mulțimea de credincioși poposiți la Sf. Liturghie.
Cumva mai dornici de slujba Sf. Ioan Gură de Aur, cu care ne-am obișnuit pe parcursul anului și care s-a săvârșit în această dimineață, credincioșii veniți la rugăciunea de obște au intonat Crezul și Rugăciunea Domnească, simțindu-se în același duh.
Ziua e frumoasă și prin îngenuncherea pe care o fac cei adunați la rugăciune, cerând iertarea păcatelor. Îi simți, după ce primesc dezlegarea și Sfânta Împărtășanie, înaripați la suflet, mai luminați la chip și mai buni unii cu alții.
Chiar dacă suntem atât de diferiți, devenim una în Hristos odată ce ne unim cu El. Începem să trăim, raportându-ne la Iisus Hristos, Care este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).
Mă gândesc acum, la sfârșitul acestei zile, că, dacă am simți toți, cu mic, cu mare, acest lucru, am râvni împlinirea îndemnului scripturistic: „Căutați mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Matei 6, 33). Și lumea ar deveni cu adevărat mai bogată.
Preot Octavian Moșin
