Bucuria binecuvântată a rugăciunii, în Duminca a XXIII-a după Cincizecime, la Catedrala mitropolitană

1786

În Duminca a XXIII-a după Cincizecime, ÎPS Mitropolit Vladimir a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala mitropolitană „Naşterea Domnului” din Capitală, împărtăşind bucuria binecuvântată a rugăciunii împreună cu pământeanul nostru din Federația Rusă, PS Irineu, Episcop de Orsk și Gai, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, Prot. mitr. Vadim Cheibaș, secretar mitropolitan și soborul preoțesc al Catedralei centrale a urbei.

La Vohodul mic, Prot. mitr. Vadim Cheibaș, Secretar mitropolitan, Protopop al sectorului I, Chișinău şi Chelar al Catedralei mitropolitane, cu binecuvântarea Sanctității Sale, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril a fost decorat de către ÎPS Mitropolit Vladimit cu Ordinul BORu în cinstea „Sf. întocmai cu Apostolii, Cneaz Vladimir”, de gr. III, pentru muncă rodnică pe parcursul a două decenii de slujire sacerdotală.

Primind întărire și hrană duhovnicească, poporul a ascultat o predică de suflet despre necesitatea rugăciunii și a comportamentului creștinesc, tipic pentru perioada de asceză, cum este Postului Naşterii Domnului, ce a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioşi spre cuviincioasa întâmpinare şi serbare a marelui praznic al naşterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos.

Postului Naşterii Domnului aduce aminte creştinilor de patriarhii şi drepţii din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, în aşteptarea şi cu nădejdea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. Acest post începe în 15/28 noiembrie şi se încheie în ajunul sărbătorii Naşterii Domnului, pe 24 decembrie/6 ianuarie.

După Liturghie creștinii au primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir și au mers pe la casele lor întremați sufletește, cu gânduri senine, izvorâte din înțelepciunea Evangheliei, fiind astfel făclii vii de trăire a Credinței dătătoare de viață veșnică.

Sursa: www.mitropolia.md


Articole postate de același autor
4482

Smerenia o căpătăm mulţumind lui Dumnezeu pentru ce suntem

Mândria este o patimă care este şi începutul şi sfârşitul răutăţii. Mândria este cea mai subtilă dintre patimi, cea mai greu de priceput. Cea mai uşor de confundat. În primul rând aş vrea să nu începeţi cu ea. Până ajungem noi să scăpăm de mândrie, eu zic să scăpăm de clevetire, de judecarea aproapelui, de […]