Asta numesc oamenii „pierdut”?!

577

Un copil a văzut un bărbat și o femeie că plângeau și a întrebat-o pe slujnica ce îngrijea de el, de ce sunt atât de mâhniți.

Ea îi răspunse că acești oameni pierduseră pe scumpul lor băiețaș.

- Pierdut! zice copilul. Vino iute să-l căutăm!

- La ce bun? răspunse slujnica. Nu-l mai găsim în lumea asta. A murit...

- Și unde e acum?

-  În cer.

- În cerul despre care mi-ai vorbit tu atâta? În cer, unde e atât de frumos, unde este Mântuitorul Hristos și unde copiii se joacă cu îngerii?

- Da,da ! Acolo!

Copilul rămase câteva clipe pe gânduri. Apoi mirat, a întrebat:

- Asta numesc oamenii „pierdut”?!

Câtă înțelepciune la copil!


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
333

«Părinte, eu sunt de vină, al meu este păcatul, la mine este rana»

De multe ori, la spovedanie, când fraţii spuneau că îi luptă patimile trupeşti, Părintele Cleopa le zicea: „Moartea, moartea, moartea…, sicriul, târnăcopul, hârleţul! Gândeşte-te la moarte şi la câtă necurăţie iese chiar şi din cea mai frumoasă femeie la câteva zile după moarte”. Alteori zicea: „Cimitirul este facultatea facultăţilor şi şcoala şcolilor. Că auzi ce […]

Articole postate de același autor
758

Vezi ce face osândirea?

– Gheronda, cum se face că, atunci când judec o maică pentru o oarecare greşeală de-a ei, peste puţin timp fac şi eu aceeaşi greşeală? Dacă cineva osândeşte pe un altul pentru o greşeală pe care o face şi nu îşi dă seama de căderea sa, ca să se pocăiască, de obicei cade în aceeaşi […]