Asta numesc oamenii „pierdut”?!

557

Un copil a văzut un bărbat și o femeie că plângeau și a întrebat-o pe slujnica ce îngrijea de el, de ce sunt atât de mâhniți.

Ea îi răspunse că acești oameni pierduseră pe scumpul lor băiețaș.

- Pierdut! zice copilul. Vino iute să-l căutăm!

- La ce bun? răspunse slujnica. Nu-l mai găsim în lumea asta. A murit...

- Și unde e acum?

-  În cer.

- În cerul despre care mi-ai vorbit tu atâta? În cer, unde e atât de frumos, unde este Mântuitorul Hristos și unde copiii se joacă cu îngerii?

- Da,da ! Acolo!

Copilul rămase câteva clipe pe gânduri. Apoi mirat, a întrebat:

- Asta numesc oamenii „pierdut”?!

Câtă înțelepciune la copil!


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
326

«Părinte, eu sunt de vină, al meu este păcatul, la mine este rana»

De multe ori, la spovedanie, când fraţii spuneau că îi luptă patimile trupeşti, Părintele Cleopa le zicea: „Moartea, moartea, moartea…, sicriul, târnăcopul, hârleţul! Gândeşte-te la moarte şi la câtă necurăţie iese chiar şi din cea mai frumoasă femeie la câteva zile după moarte”. Alteori zicea: „Cimitirul este facultatea facultăţilor şi şcoala şcolilor. Că auzi ce […]

Articole postate de același autor
554

Ar trebui avortați copiii concepuți în urma unor violuri?

Am fost întrebat care este părerea mea despre copiii născuţi după violuri, dacă ar [fi] trebui[t] avortaţi sau nu. Desigur, se caută argumentarea prin excepţie, ceea ce falsifică demersul, pentru că regula nu se deduce din excepţie, regula coexistă cu excepţia. Dar chiar şi aşa, tot nu putem ajunge la o situaţie în care uciderea […]