Asta numesc oamenii „pierdut”?!

538

Un copil a văzut un bărbat și o femeie că plângeau și a întrebat-o pe slujnica ce îngrijea de el, de ce sunt atât de mâhniți.

Ea îi răspunse că acești oameni pierduseră pe scumpul lor băiețaș.

- Pierdut! zice copilul. Vino iute să-l căutăm!

- La ce bun? răspunse slujnica. Nu-l mai găsim în lumea asta. A murit...

- Și unde e acum?

-  În cer.

- În cerul despre care mi-ai vorbit tu atâta? În cer, unde e atât de frumos, unde este Mântuitorul Hristos și unde copiii se joacă cu îngerii?

- Da,da ! Acolo!

Copilul rămase câteva clipe pe gânduri. Apoi mirat, a întrebat:

- Asta numesc oamenii „pierdut”?!

Câtă înțelepciune la copil!


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
196

«E ultima ta suflare. Spune-ne, există Dumnezeu sau nu?»

Cele ce urmează sunt o relatare directă despre cât erau de neclintiţi credincioşii în credinţa lor în faţa autorităţilor ateiste care îi ameninţau cu moartea. Iată cuvintele martorilor oculari: „În anii ’30 am călătorit prin toată Siberia cu ocazia unei expediţii ştiinţifice. Drumul pe care ne aflam trecea prin mijlocul unui ţinut cu desăvârşire pustiu; […]

Articole postate de același autor
100

Boala tristeţii

  Tristeţea, după cum spun Părinţii, se apropie de monah mai ales în timpul amiezii. Îi provoacă o asemenea tulburare, încât nu mai suportă nici locaşul său, nici pe fraţii care-l înconjoară. Renunţă la studiu, cască des şi este cuprins de o puternică poftă de mâncare. Demonul tristeţii, după săturarea pântecelui, îi şopteşte monahului să […]