Actualitate

Asta numesc oamenii „pierdut”?!

458

Un copil a văzut un bărbat și o femeie că plângeau și a întrebat-o pe slujnica ce îngrijea de el, de ce sunt atât de mâhniți.

Ea îi răspunse că acești oameni pierduseră pe scumpul lor băiețaș.

- Pierdut! zice copilul. Vino iute să-l căutăm!

- La ce bun? răspunse slujnica. Nu-l mai găsim în lumea asta. A murit...

- Și unde e acum?

-  În cer.

- În cerul despre care mi-ai vorbit tu atâta? În cer, unde e atât de frumos, unde este Mântuitorul Hristos și unde copiii se joacă cu îngerii?

- Da,da ! Acolo!

Copilul rămase câteva clipe pe gânduri. Apoi mirat, a întrebat:

- Asta numesc oamenii „pierdut”?!

Câtă înțelepciune la copil!


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
272

«Părinte, eu sunt de vină, al meu este păcatul, la mine este rana»

De multe ori, la spovedanie, când fraţii spuneau că îi luptă patimile trupeşti, Părintele Cleopa le zicea: „Moartea, moartea, moartea…, sicriul, târnăcopul, hârleţul! Gândeşte-te la moarte şi la câtă necurăţie iese chiar şi din cea mai frumoasă femeie la câteva zile după moarte”. Alteori zicea: „Cimitirul este facultatea facultăţilor şi şcoala şcolilor. Că auzi ce […]

Articole postate de același autor
1436

Grija de multe, boala care ne mănâncă sufletul

Priviţi cu atenţie în interiorul vostru. Sub agitaţia de mişcări ale minţii şi ale voinţei, veţi distinge înlăuntrul vostru o neîncetată grijă de chivernisire a traiului, care ne roade sufletul necontenit, ca un vierme, şi care îl poartă pe nevoitor de la o lucrare la alta, împingându-l mereu înainte, din pricina nemulţumirii cu tot ce […]