“Adu foarfecele!”

799
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
269

Vreau să fiu în locul celuilalt…

Un bărbat era sătul de a mai merge la muncă în fiecare zi iar soţia lui să stea acasă. Voia să vadă cu ochii lui ce se petrece în timp ce el muncea din greu la birou, zicând astfel:  – Doamne eu merg la serviciu în fiecare zi şi muncesc aproape 10 ore pe zi, […]

Articole postate de același autor
742

Despre frica de a nu fi iubit înapoi

Se întâmplă să te îndrăgostești de cineva care nu îți împărtășește sentimentele. Și începi să lupți pentru acea persoană, să o aștepți, să te rogi sau chiar să îi manifești ceea ce simți. Te amăgești că îți răspunde, chiar dacă o face sub forma unor firimituri, hrănindu-te din când în cand cu o speranță. La […]