Actualitate

“Adu foarfecele!”

350
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
412

„Nu fă tu”

Odată [Moș Gheorghe] s-a dus la stâna Mănăstirii Neamț, unde se aflau cei trei frați călugări din Transilvania: Veniamin, Pamvo și Damaschin – vechi ucenici ai bătrânului. Iar ei fiind tulburați i-au spus: – Moș Gheorghe, noi plecăm din Mănăstirea asta, că ne-am smintit! – Dar de ce, drăguță? – Nu mai este mântuire aici! […]

Articole postate de același autor
69

Poți foarte multe să înveți și din căderi

Părinte, cum să explicăm lipsa de inițiativă, pasivitatea oamenilor din Biserică astăzi? Dumneavoastră nu vă legați de niște defecte ca să creați prin asta o problemă și o întrebare. Pentru că eu, când a fost să plec la mânăstire, acum vreo 50 de ani, au vrut să mă oprească foarte mulți inși, chiar unul din […]