“Adu foarfecele!”

731

Postat de către Administrator 10 mai 2016Educația creștină

Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264

Articolul PrecedentCum să treci oile peste o punte

Articolul Următor Hristos a Înviat în toți

Articole Asemănătoare

6 martie 2016 1071

Culegi ceea ce semeni

– Bună dimineaţa, spuse femeia, în timp ce mergea spre omul care şedea pe jos. Omul, încet, s-a uitat în sus. Sigur că această femeie era obişnuită cu cele mai fine lucruri în viaţă. Haina ei era nouă. Arăta ca şi cum niodată nu ar fi ratat vreuna dintre mesele zilei. Primul lui gând a […]

27 martie 2017
Mai sunt şi din cei care nu se roagă niciodată…
18 august 2017
Greutatea păcatelor

1 noiembrie 2016
Defăimarea preotului
2 martie 2017
Sfânta simplitate

Articole postate de același autor

20 august 2019 286

Doctorie împotriva stresului

Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viaţa cea simplă, firească, şi înaintează spre lux, cu atât creşte şi neliniştea din ei. Şi cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihnă. De aceea umblă neliniştiţi, chiar şi împrejurul Lunii, precum cureaua maşinii împrejurul roţii nebune – în vechile […]