“Adu foarfecele!”

952
  Un preot se duse cu un cuvânt de mângâiere la patul unei bolnave. Femeia se tânguia neîncetat contra bolii şi încercărilor. – Te rog, deschide Psaltirea – îi zise preotul – şi citeşte la Psalmul 143, versetele 1 şi 2. Femeia citi: “Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul meu (…), Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Scutitorul meu şi Nădejdea mea”. – Destul! Te rog, acum, adu foarfecele! – Şi ce vrei Sfinţia Ta cu foarfecele? – Păi vreau să tai acest loc din Psaltire, pentru că dumneata nu crezi ce spune aici… Locul acesta e de prisos să mai stea în Cartea lui Dumnezeu. Pentru dumneata, el nu mai are niciun preţ. – Ba lasă-l acolo! zise femeia plângând. Şi, din acel ceas, n-a mai cârtit contra încercărilor.

Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Ed. Oastea Domnului, Sibiu 2007, p. 263-264


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
266

Cea mai sigură chemare

O femeie veni la un duhovnic şi-i mărturisi: – „Părinte, cu toată râvna ce-mi dau, nu pot veni la Dumnezeu.” – „Fă binele!” – îi răspunse preotul. Femeia plecă. Întorcându-se după o bucată de vreme, zise preotului: – „Părinte, am făcut, dar tot nu pot veni la Domnul…” – „Du-te şi te roagă mult, o […]

Articole postate de același autor
96

Un suflet frumos

În satul în care am copilărit, către sfârșitul celui de-al II-lea război mondial, datoria față de țară a fost înlocuită cu dragostea pentru aproapele într-un mod atât de firesc, cum numai un om care nu se lasă copleșit de istorie, ci de dragostea de Dumnezeu poate s-o facă. Armata germană, înfrântă pe toate fronturile se […]