Era într-o joi, scrie Motovilov, zi înnourată. Stratul de zăpadă așternut depășise 25 cm, iar de sus continua să cadă fulgi, când părintele Serafim începu să discute cu mine. Mi-a zis să mă așez pe un trunchi de copac pe care abia ce-l tăiase, iar el s-a așezat vizavi de mine. Ne aflam în pădure, aproape de sălașul lui din pustie, pe dealul care cobora pînă pe malurile râului Sarovka.
- Domnul mi-a descoperit, a zis marele stareț, că încă din anii tinereții doreați să aflați care este sensul vieții creștine și ați întrebat de multe ori mari personalități duhovnicești.
- Într-adevăr, am răspuns, de la vârsta de doisprezece ani m-a preocupat acest gând și m-am adresat multor oameni duhovnicești, dar răspunsurile lor nu m-au mulțumit.
- Desigur, a continuat părintele Serafim. Nimeni nu v-a dat un răspuns definitiv. Ziceau : iată care este țelul vieții creștine – să mergi la biserică, să te rogi lui Dumnezeu, să păzești poruncile Lui, să faci binele. Unii se necăjeau și vă spuneau că sunteți cuprins de o curiozitate care nu-i este plăcută lui Dumnezeu. ,,Să nu ceri lucruri mai presus de puterile tale “, adăugau. Nimeni însă nu v-a dat răspunsul corect.
Iată acum, eu sărmanul Serafim, vă voi explica care este cu adevărat acest țel : rugăciunea, postul, privegherea și toate lucrările creștinești, oricât de bune ar fi, nu alcătuiesc țelul vieții noastre creștine, ci folosesc ca mijloace pentru izbutirea lui.
Adevăratul țel al vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt.
Sursa ,, Dorit-am de mântuirea Ta ,Doamne,,
