Adă, Doamne, primăvara, și rămâi și Tu cu noi,
C-am avut atâta iarnă, și îngheț, și vânt, și ploi.
Uită-te în sinea noastră, ce de viscole am avut,
Dă din nou un rost la toate, rostul care s-a pierdut.
Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat,
Am iernat până și vara, sub un zâmbet înghețat.
Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colțul asprei ierni,
Sub cereasca vindecare, fă un semn ca să ne chemi.
Fă-ne Doamne să-nflorim, cu copacii înc-o dată
Și miros să răspândim, de credință adevărată.
Adu, Doamne, primăvara după care toți tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte, și putere să iubim...
(Mina Ianovici)
