Maică Siluana, Vreau să vă cer sfatul în problema mea. Am 22 de ani, şi anul acesta trebuia să fac nunta, dar nu a mai fost aşa, pentru că fostul meu prieten a spus pur şi simplu într-o dimineaţă că nu mai vrea să fie cu mine şi să anulăm totul. Că nu mă mai suportă lângă el, şi nu a fost singurul care mi-a spus asta. Acum am eu acest sentiment, nu pot avea un prieten mai mult de două luni. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, nu mai am încredere în nici un băiat, tot timpul am impresia că își bat joc de mine şi atât. Am fost la biserică, mi-am făcut slujba, dar nimic. Nu mai ştiu ce să fac, credeţi-mă, simt că înnebunesc. Cum să mă fac plăcută? Cum să vorbesc cu ei? Ce să fac? Vă mulţumesc că m-aţi ascultat şi vă rog să mă sfătuiţi ce să fac.
Doamne ajută.
Andreea
Draga mea Andreea
Îţi mulţumesc şi pentru întrebare şi pentru că ai vrut să public întrebarea şi răspunsul pe site. Îl rog pe Domnul să ne lumineze, pe mine să-ţi răspund după voia Lui, şi pe tine şi pe cei ce vor mai citi, să primiţi răspunsul ca de la El.
Draga mea fetiţă, din mesajul tău reiese că atunci când ultimul tău prieten ţi-a spus acele cumplite cuvinte erai lângă el în acelaşi pat. Şi că ai mai fost în această situaţie şi cu alţi băieţi. Dacă am înţeles bine, ai fost în relaţii intime cu toţi aceşti prieteni ai tăi, încercând să te căsătoreşti. Probabil că şi ei spuneau acelaşi lucru. Sau nu spuneau, dar sperai tu că asta vor. Ba mai credeai că te iubesc de vreme ce-ţi dădeau atâta atenţie şi chiar dădeau dovadă de ardoare când voiau să ajungă cu tine în pat. Aici, din câte îmi povestesc fetele care s-au trezit din iluzia iubirii „fulgerătoare”, vinovat nu este atât bărbatul, care nici măcar nu minte în acele clipe, ci doar se lasă în voia gesturilor dictate de efervescenţa hormonală stârnită şi de îndrăzneala fetelor care se oferă, ci fata care acceptă să se mintă, care refuză să vadă adevărul şi crede că „poate asta e iubirea”. Şi mai crede biata fată că, de vreme ce acum l-am făcut să simtă ce simte, îl voi face şi altă dată. Şi mai crede că efervescenţa lui e pentru ea, şi nu pentru propriile simţiri excitate!
De ce e vinovată fata şi nu băiatul? Pentru că fiziologia feminină e diferită de a bărbatului. Bărbatul produce multe semincioare şi presiunea de a le elibera din strâmtoarea trupului e mult, mult mai mare ca la femeia care are o singură sămânţă pe lună şi aceea pleacă singură din trup dacă nu-şi împlineşte menirea. În plus, femeia are un organ special prin care simte când interesul bărbatului e pur trupesc şi se retrage, fuge, pentru că se simte ameninţată să fie folosită ca un obiect de consum, ca obiect de satisfacere a acelei porniri atât de violente. Dacă nu fuge, bărbatul primeşte confirmarea că femeia e dispusă să se ofere fără pretenţii sau contra unui preţ care nu este dragostea pe care el n-o are. Apoi, când femeia îi reproşează bărbatului că se simte lovită sau umilită de comportarea lui de după satisfacerea poftei, acesta se va simţi, pe bună dreptate, agresat şi păcălit pentru că ea nu i-a spus nimic din aşteptările ei înainte. Dimpotrivă, l-a sărutat, s-a lipit de el, l-a atins, l-a lăsat s-o atingă si să-şi trezească poftele… Cuvintele de dragoste din acele momente nu sunt pentru ei decât excitante. Şi nu e vina lor… Fetele se poartă ca nişte curtezane. Nu judec, ci plâng. Plâng pentru că fac asta şi cele care nu sunt cu adevărat curtezane. Dacă ar fi curtezane, relaţiile acestea de „dragoste liberă” ar dura mai mult. Sunt multe relaţii care durează, în ciuda păcatului, dar acolo înţelegerea este mutuală, nimeni nu cere altceva decât oferă celălalt şi, când oferta scade, cuplul se desparte şi pleacă pe piaţă căutând fiecare alt partener fără pagube sentimentale!
Tu însă, copil drag, nu asta cauţi, nu asta ai căutat. Tu cauţi un soţ. Nu-l vei găsi dacă te vei deghiza în curtezană! Nimeni nu se însoară cu o curtezană. Un bărbat poate fi îndrăgostit de o curtezană. Poate fi robit de ea, se poate sinucide din cauza ei, dar nu se poate căsători cu ea!
Mă întrebi cum să te faci plăcută? Mă întreb, la rândul meu, ce aştepţi de la mine? Ceva tehnici întru ale erotismului? Eu nu mă pricep şi nici nu cred că ai nevoie, de vreme ce ai fost plăcută de mai mulţi băieţi şi ai reuşit să-i ţii lângă tine chiar câte două luni… Eu cred că ai nevoie să înveţi să-I fii plăcută lui Dumnezeu şi sufletului tău. Cred că ai nevoie să faci ceva să te împaci cu propria-ţi conştiinţă şi cu Dumnezeul Iubirii. Aici pot să-ţi spun ce să faci: pocăieşte-te! Pocăieşte-te de greşelile tale, de păcatele tale, urăşte păcatul curviei şi minciuna că prin el vei găsi iubirea de care ai nevoie. Învaţă să-ţi vindeci sufleţelul prin iertare şi învaţă meşteşugul Bucuriei Sfinte. Spovedeşte-te, mergi la Biserică pentru întâlnirea cu Dumnezeul Iubirii, fii ascultătoare de poruncile Lui şi primeşte viaţa pe care ţi-o dă El. Vei descoperi atunci că în aceşti curvari de ocazie se află bărbaţi care tânjesc după dragoste şi statornicie, care sunt doritori să se căsătorească şi care caută fete serioase, nu numai frumoase şi atrăgătore. Fii serioasă, fetiţa mea şi vei afla băieţei serioşi în chiar aceşti desfrânaţi! Şi când va veni spre tine cineva, lasă-i timp şi loc, mai ales loc, să te vadă, să te descopere, să te cunoască, să te iubească pe tine anume. Şi roagă-te în vremea aceea ca Domnul să vă ajute să căutaţi la El iubirea pe care n-o puteţi oferi!
Te rog să mă ierţi pentru duritatea răspunsului, dar de-l vei primi aşa cum ţi l-am dat, cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu pe care-l cereai la sfârşitul mesajului tău, vei afla calea spre Bucuria pe care o cauţi. Eşti încă un copil! Pune ASTĂZI început nou, fă ce te-am învăţat şi sărbătoarea Naşterii Domnului te va afla în Bucuria pe care ne-o aduce Domnul şi pe care nimeni nu o poate lua de la noi!
Cu dragoste şi încredere,
M. Siluana
sfintiiarhangheli.ro
