Preasfințitul Anatolie, Episcop de Cahul și Comrat aniversează, duminică, 3 mai 2020, 70 de ani. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove a transmis un mesaj de felicitare pe care îl redăm în cele ce urmează:
Preasfinției Sale,
Preasfințitului Anatolie,
Episcop de Cahul și Comrat
Preasfinţia Voastră,
Cu prilejul aniversării a 70 de ani de viaţă a Preasfinției Voastre, avem deosebita bucurie de a Vă adresa alese urări de sănătate, bucurie şi viaţă îndelungată.
La popas aniversar, Vă încredinţăm că suntem alături de Dumneavoastră prin rugăciunile pe care le înălţăm către milostivul şi atotputernicul Dumnezeu, pe care îl rugăm să Vă dăruiască cu toate cele bune şi de folos unei vieţi trăite pentru propăşirea credinţei şi îndrumarea credincioşilor pe calea mântuirii.
Sfintele bucurii tainice ale lucrării pentru Dumnezeu și pentru oameni, împlinite în slujirea arhierească responsabilă și jertfelnică pe care o arătați, să se pogoare în sufletul și viața Preasfinției Voastre dăruindu-Vă roade alese și binecuvântate!
Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Dăruitorul Cel Sfânt al vieţii şi al tuturor binefacerilor, să Vă dăruiască ajutorul Său sfânt, putere de muncă şi să Vă bucuraţi pururea de binecuvântarea Mântuitorului Hristos.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Cu arhierești binecuvântări
† VLADIMIR
MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE
***
Episcopul Anatolie (Botnari) de Cahul şi Comrat
Biografie
Anatolie Botnari s-a născut la data de 3 mai 1950, în satul Pituşca din raionul Călăraşi (RSS Moldovenească), în familia citeţului Toma Botnari. A primit la naştere numele + patronomicul de Gheorghe Tomici Botnari. Familia din care provenea era profund credincioasă, tatăl punându-i pe copii să facă de câteva ori pe săptămână rugăciunea de dimineaţă împreună, citindu-se şi acatistul sfântului zilei sau acatistul Mântuitorului, al Maicii Domnului şi, în mod obligatoriu, canonul Îngerului păzitor. Astfel, la vârsta de 6 ani, copilul Gheorghe deja citea în strană, unde tatăl le amenajase un mic analog, special pentru copii.
În anul 1967 a absolvit cu note mari cursurile Şcolii Secundare, fiind premiant la Olimpiadele republicane de matematică. După absolvire, a încercat să dea admiterea la Seminarul Teologic din Moscova, deplasându-se la Zagorsk (Serghiev Posad), însă dosarul său de admitere a fost respins pe motivul că nu-şi satisfăcuse încă serviciul militar obligatoriu. Revine apoi în satul natal, unde i s-a oferit postul de profesor de matematică la clasele V-VII, dar refuză, fiind hotărât să devină preot.
În perioada august 1967 – noiembrie 1968 a făcut parte dintr-o expediţie topogeodezică ce executa lucrări cartografice pe teritoriul Moldovei şi al regiunii Odessa. Împlinind vârsta de 18 ani, este încorporat în cadrul Armatei Sovietice, efectuându-şi între anii 1968-1970 serviciul militar obligatoriu ca topogeodezist-operator.
În anul 1971 a fost admis la Seminarul Teologic din Odessa (Ucraina), pe care l-a absolvit în anul 1974, cu calificativ superior. A fost hirotonit ca diacon la 3 martie 1974 în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” (Uspenia) din oraşul Odessa de către mitropolitul Serghie Petrov de Odessa şi Cherson. La data de 31 martie al aceluiaşi an este hirotonit în cinul preoţesc în Biserica „Adormirii Maicii Domnului” a mănăstirii de călugări din Odessa de către acelaşi mitropolit. În anul 1974, la absolvirea Seminarului Teologic din Odessa, este decorat cu nabederniţă de către mitropolitul de Odessa şi Cherson.
Slujirea ca preot
La sfârşitul studiilor la Seminar, Comisia de repartizare a Patriarhiei Moscovei l-a trimis ca preot în Eparhia Chişinăului şi Republicii Moldova. Între anii 1974-1975 slujeşte ca preot-paroh la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din satul Coşcodeni din raionul Lazov (astăzi Sîngerei). Oamenii din acest sat erau credincioşi, în ciuda puternicei propagande antireligioase.
Este transferat apoi ca preot-paroh la Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” din satul Abaclia (raionul Basarabeasca), unde a slujit în perioada 1975-1998. După cum îşi amintea pr. Gheorghe Botnari, atmosfera din Abaclia era exact opusă celei din Coşcodeni, aici desfăşurându-se o bogată propagandă ateistă. Copiii din sat erau lipsiţi de educaţie şi tradiţie creştinească, iar intelectualii, dar şi mulţi alţi săteni, considerau că este ruşinos chiar şi să se salute cu slujitorul altarului. Deşi s-a gândit iniţial să solicite o altă parohie, a rămas la Abaclia. A avut în grijă şi de satele din apropiere unde nu existau biserici. Locuitorii din aceste sate erau îndeosebi etnici bulgari şi găgăuzi.
În decursul celor 23 ani în care a slujit în satul Abaclia, pr. Gheorghe Botnari a reuşit să îndrepte spre biserică pe majoritatea enoriaşilor săi, oferind cursuri de catehizare pentru aceştia. Ca o recunpoaştere a efoturilor depuse acolo, IPS Ionatan Kapolovici, Arhiepiscopul Chişinăului şi al întregii Moldove, i-a acordat dreptul de a purta scufia violetă (cu ocazia sărbătorilor de Paşti din anul 1977) şi apoi şi camilafca (1980).
În anul 1984, cu ocazia Sărbătorii Paştilor, Patriarhul Pimen Izvekov al Moscovei şi al întregii Rusii l-a decorat cu o cruce pectorală de aur. În anul 1990, cu ocazia aniversării a 400 de ani de la înfiinţarea Patriarhiei Rusiei, ca o recunoaştere a activităţii sale pastorale exemplare, Patriarhul Pimen al Moscovei l-a ridicat pe pr. Botnari la rangul de protoiereu, conferindu-i dreptul de a purta pallium-ul (paliţa). În anul 1994, cu ocazia aniversării a 20 de ani de slujire ca preot, episcopul Vichentie Moraru al Tighinei i-a conferit dreptul de a purta mitra şi crucea cu diamante, devenind astfel protoiereu mitrofor.
Cu prilejul sărbătorilor de Paşte din anul 1996, pentru meritul de a fi efectuat reparaţia capitală a lăcaşului de cult în care slujea, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chişinăului şi al întregii Moldove i-a acordat dreptul de a oficia Sfânta Liturghie cu Uşile Împărăteşti deschise până la „Cântarea Heruvimilor”. După încă doi ani, IPS Vladimir i-a acordat dreptul de a oficia Sfânta Liturghie cu Uşile Împărăteşti deschise până la rugăciunea „Tatăl nostru”.
Protoiereul mitrofor Gheorghe Botnari a absolvit în anul 1998 cursurile la „fără frecvenţă” ale Academiei Teologice de la Moscova. Soţia sa a murit într-un accident de automobil.
Episcop de Cahul şi Căuşeni
Episcopul Anatolie Botnari după hirotonirea sa ca episcop. De la stânga la dreapta: IPS Vladimir, Patriarhul Alexei al II-lea şi PS Anatolie.
În şedinţa sa din 17 iulie 1998, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat hotărârea de înfiinţare a Episcopiei de Cahul şi Căuşeni şi de numire ca episcop al acesteia pe protoiereul mitrofor Gheorghe Botnari, după tunderea în monahism şi ridicarea sa la rangul de arhimandrit.
La data de 28 august 1998, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în cadrul slujbei de seară din Catedrala „Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron” din Chişinău, mitropolitul Vladimir al Chişinăului l-a tuns în monahism pe pr. Gheorghe Botnari (preot de mir văduv), care a primit numele de Anatolie, în cinstea Sfântului Mucenic Anatolie (prăznuit în ziua de 23 aprilie/6 mai). Două zile mai tâziu, la 30 august, în cea dea 12 duminică după Cincizecime, în cadrul Sfintei Liturghii a fost ridicat, conform deciziei sinodale, la treapta de arhimandrit de către IPS Vladimir.
La data de 11 septembrie 1998, arhimandritul mitrofor Anatolie Botnari a fost ales Episcop de Cahul şi Căuşeni în Catedrala „Sfânta Treime” a Mănăstirii „Sf. Daniil” din Moscova. A fost hirotonit la 12 septembrie 1998 în treapta de episcop în aceeaşi catedrală de către Patriarhul Aleksei al II-lea al Moscovei, asistat de către mitropolitul Pitirim Neceaev de Volokolamsk şi Iuriev, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chişinăului şi al întregii Moldove, arhiepiscopul Serghie Fomin de Solnechnogorsk, arhiepiscopul Arsenie Epifanov de Istra, episcopul Tihon Emelianov de Broniţk, episcopul Aleksei Frolov de Orehovo-Zuevo şi episcopul Iustinian Ovcinicov de Dubăsari.
Din data de 6 octombrie 1999, PS Anatolie poartă titlul de Episcop de Cahul şi Lăpuşna. Sediul episcopal este în oraşul Hînceşti, apoi din anul 2001 pe cel de Episcop de Cahul şi Comrat.
Episcopul Anatolie Botnari a fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” (2000, acordat prin Decretul preşedintelui Republicii Moldova, Petru Lucinschi) – „pentru merite deosebite în renaşterea spirituală şi morală a societăţii”.
