Actualitate

Fiecare dintre noi, este, mai mult sau mai puţin, nerecunoscător…

267

Fiecare om din lumea aceasta, fiecare dintre noi, este, mai mult sau mai puţin, nerecunoscător. Dumnezeu ne hrăneşte, ne îmbracă, ne apără, ne-a dăruit un înger păzitor. El ne hrăneşte cu Sfintele Sale Taine, cu Trupul şi Sângele Lui, a pregătit o mare împărăţie pentru noi, se împacă cu noi atunci când o luăm pe alături, ne binecuvântează atunci când ne căim.

Dar noi suntem nelegiuiţi, Îl hulim, Îl insultăm, Îl dispreţuim, iar El este iertător şi tolerant; El aşteaptă întoarcerea noastră. Dar, ca şi cum Dumnezeu ne-ar fi dator, noi nu ne gândim vreodată la frica de Dumnezeu, la respectul ce i-L datorăm sau la credinţa ce trebuie s-o avem atunci când ne amintim de prezenţa Lui. Noi uităm că ar trebui să ne plecăm capetele din veneraţie faţă de acest mare Dumnezeu – cel mai minunat, de negrăit, insondabil, nemărginit şi prea dulce Dumnezeu. Dacă fiecare dintre noi ar avea o mie de guri, noi încă nu am fi în stare să-L ridicăm în slavă aşa cum se cuvine pentru nenumăratele Sale daruri făcute nouă! De aceea, Sfântul Apostol Pavel, după mai multe stări de extaz, vederi şi desfătări dumnezeieşti, a fost adesea copleşit de uimire şi a pronunţat aceste cuvinte nemuritoare: O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât de nepătrunse căile Lui. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui? (Rom. 11, 33-34).

Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 368


Articole Asemănătoare
329

Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată!

De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii pofta de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru […]

Articole postate de același autor
8501

Cu cât se mândreşte omul, cu atât cade mai repede şi mai de sus!

L-au ntrebat fraţii: Ce alte fapte bune sunt mai necesare monahilor? – Întâi, neieşirea din mănăstire. Călugărul nu trebuie să iasă, dacă se poate, niciodată din mănăstire; iar dacă iese, numai la mare nevoie şi pentru un ceas-două. Apoi, repede să se întoarcă la mănăstire. Pentru că i se răceşte sufletul, îi slăbeşte credinţa, îi […]