Omul mândru rămâne de unul singur, e rece și respingător. Are impresia că costă mai mult ca toată lumea și privește de sus în jos. Și doar cel care învață ceea ce înseamnă smerenia, renunțând la glorie, statut, laude... de dragul Domnului, este înălțat precum nici nu-și poate închipui că e posibil să te urci. Cum te smerește Dumnezeu, nimeni nu se poate smeri.
La 19 august 2016, de praznicul Schimbării la Față, iarăși am scris un rînd în istoria pelerinajelor în Țara de Sus. În această mare sărbătoare, cu inimile pline de bucurie și cu binecuvîntarea Prea Sfințitului Nicodim, pas cu pas atingeam imaginar meleagurile mănăstirii Călărășeuca. Soarele cu razele sale ne mîngîia trupurile, iar preoții la rîndul lor sufletele. […]
