Cu trei săptămâni înainte de Postul cel Mare urmează o perioadă pregătitoare. Deja a fost inclusă în slujbe cartea cuvenită postului – Triodul, prin care se face introducere în etapa premergătoare sărbătorii sărbătorilor – Sf. Paști.
Orice eveniment mai important din viața pământească presupune minuțioase pregătiri. Același lucru se respectă și în viața Bisericii. Avem nevoie de o perioadă care ne introduce în tema sărbătorii și ne ajută să retrăim evenimentul ce a avut loc o dată pentru totdeauna.
În Biserică nu comemorăm niște evenimente sacre, ci le reactualizăm an de an, încercăm să le trecem prin noi cu aceeași intensitate ca în clipa în care s-au înfăptuit.
Fiecare săptămână până la Învierea Domnului (care în acest an va fi serbată la 28 aprilie) ne ajută să realizăm un firesc urcuș duhovnicesc. Se vrea ridicarea noastră din stările păcătoase și din mocirla patimilor ce ne cuprind viața.
Biserica ne ajută să creăm condițiile favorabile și climatul prielnic acestei schimbări lăuntrice.
Se începe cu renunțarea treptată la mâncărurile de proveniență animalieră, ca, odată înfrânându-ne trupește, să ne întărim sufletește, stăruind în rugăciune și lucrând virtuțile creștinești.
Fiecare săptămână vine cu un îndemn întru îmbunătățirea firii noastre. Deși par a fi aceleași rețete duhovnicești: smerenie, pocăință, trezvie, ascultare etc., la fiecare etapă a vieții conștientizăm altfel și pătrundem mult mai profund în mesajul pe care îl transmite Biserica.
Cei care pornesc pentru prima dată pe calea postului și a nevoinței ar trebui să știe câteva lucruri esențiale, și anume:
- fiecare creștin trebuie să fie în legătură cu un duhovnic, împreună cu care ar rândui felul postirii;
- în post urmează să intrăm împăcați cu toată lumea și să menținem pacea sufletului;
- postul nu este un scop în sine, ci un instrument sau o modalitate de a trezi firea noastră spre cele sfinte și dumnezeiești;
- postul ne poate întări sufletește, opri poftele și de la fapte rele;
- postul include, de rând cu înfrânarea, rugăciunea și milostenia;
- în post sunt necesare Taina Mărturisirii, a Sf. Maslu și a Împărtășaniei;
- prin post trebuie să urmeze o schimbare sau o îmbunătățire duhovnicească.
În post sunt slujbe aparte, specifice perioadei, iar cei care vor să depună eforturi suplimentare, n-au decât să ceară binecuvântare pentru a stărui în citirea Psaltirii, a unor canoane și rugăciuni, ce i-ar deștepta pentru o viață nouă, mai plină de sens creștinesc, adică plină de sfințenie.
Sensul tuturor eforturilor duhovnicești este tocmai acesta – de a realiza din viață un pelerinaj spre Împărăția lui Dumnezeu, spre dobândirea mântuirii sufletelor noastre.
Preot Octavian MOȘIN
